„ÎNVIAT ÎN DUH”

Fiindcă ucenicii erau tot oameni naturali, nu puteau înţelege lucrurile spirituale - până la Cincizecime. De aceea a fost necesar ca Isus să-Şi demonstreze învierea din punct de vedere uman. Numai credincioşii au putut primi iluminarea de la Cincizecime. Ei trebuiau să creadă şi să ştie că El nu mai era om, ci iarăşi fiinţă spirituală.

A treia zi după Calvar femeile care duceau mirodeniile pentru îmbălsămare au găsit mormântul gol. Maria L-a întâlnit pe Isus dar nu L-a recunoscut, fiindcă a apărut ca grădinar. Isus i S-a descoperit prin voce. El i-a spus: „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu . şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”. Ştirea s-a răspândit. Sf. Petru şi Sf. Ioan au fost uimiţi şi au fugit amândoi la mormânt. N-au găsit decât mormântul gol şi giulgiul împăturit.

Mai târziu, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau spre Emaus. Discutau aprins când Isus, sub altă înfăţişare, nerecunoscut de ei, li s-a alăturat. Le-a explicat în linişte tipurile şi profeţiile care preziceau moartea lui ca răscumpărare pentru om, zicând: „Nu trebuia să sufere Hristosul şi să intre în slava Sa?” Mai târziu povestind experienţa aceasta ei au spus: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” La masa de seară li S-a descoperit, apoi S-a făcut nevăzut.

În aceeaşi seară mulţi dintre ei erau adunaţi în odaia de sus discutând evenimentele remarcabile din ziua aceea, uşa fiind închisă, da, de frica iudeilor. Deodată, în timp ce uşa era închisă, Isus a apărut în mijlocul lor sub altă înfăţişare. De data aceasta avea un corp asemenea celui de dinainte. Chiar aşa fiind, ei s-au speriat, deşi le-a spus că ceea ce vedeau era carne şi sânge şi le-a dovedit prin aceea că a mâncat. Nu mai era Isus cel trupesc; prin înviere Se întorsese la starea spirituală (1 Cor. 15:44). Dar El avea putere de a Se materializa, cum se materializaseră sfinţii îngeri şi El Însuşi (înainte de a deveni trup). 

70