Studies in the Scriptures

Tabernacle Shadows

 The PhotoDrama of Creation

 

SCRIPTURE STUDIES

„Vie Imparatia Ta”

 

Capitolul 1 -- „Vie Imparaţia Ta”

((C16)) Evenimentul cel mai important din istoria lumii este stabilirea īmpărăţiei lui Dumnezeu pe pămīnt de către Domnul nostru Isus Christos şi conmoştenitorii săi, aleşii, īnvingătorii din vīrsta evanghelică. Acest mare eveniment, spre care converg toate făgăduinţele lui Dumnezeu, după cum s-a văzut īn volumele precedente ale „Studiilor īn Scripturi”, este pe punctul de a se īmplini. Toţi acei care au cunoştinţă despre aceste fapte, care le īnţeleg pe deplin sau chiar numai īn parte, care īşi găsesc bucuria īn sublimul plan divin al vīrstelor, care īşi dau seama că Dumnezeiescul remediu al păcatului, al suferinţelor şi al morţii creaţiunii gemīnde este īmpărăţia lui Christos, nu pot decīt să se intereseze tot mai mult de această īmpărăţie, cum şi de tot ceea ce are legătură cu stabilirea ei.

((C17)) Toţi acei care cred īn īmplinirea rugăciunii īnvăţată de Domnul nostru: „Vie īmpărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum īn cer aşa şi pe pămīnt”, şi care rostesc această rugăciune din toată inima lor, īn spirit şi adevăr, trebuie să dorească tot mai arzător īmplinirea ei.--Mat. 6:10.

((C18)) Noi sīntem convinşi că dacă şi lumea ar putea cunoaşte adevăratul caracter al acestei īmpărăţii, ea ar aclama-o numaidecīt. Şi ea nu va īntīrzia să facă aceasta mai tīrziu, cīnd va vedea că ea aduce cu sine binecuvīntările atīt de mult căutate şi preţioasele favoruri ale epocii milenare atīt demult dorite.

((C19)) O anumită clasă de oameni se va īmpotrivi totuşi acestui guvernămīnt de dreptate: cei care nu urmează regula de aur a iubirii şi care, īn loc de a iubi pe aproapele lor ca pe ei īnşişi, preferă să-l vadă zdrobit, asuprit, lipsit de drepturile sale cum şi de confortul meritat prin munca sa, pentru a se putea bucura īn mod egoist de bogăţiile lor şi a trăi „īn desfătări”. (Iacob 5:1-6.) Aceste persoane se cramponează cu disperare de ordinea socială actuală; ele se tem instinctiv de īmpărăţia făgăduită a lui Messia şi caută să se īncredinţeze că ea nu se va stabili niciodată. „Lăuntrul lor se măguleşte, că casele lor vor sta īn etern, şi locuinţele lor din generaţiune īn generaţiune, şi numesc īncă cu numele lor pămīnzurile lor . . . Aceasta este calea lor, nebunia lor; şi pe dīnşii īi urmează cei, cărora le plac cuvintele lor”.--Ps. 49:12; 14:11.

((C20)) Dumnezeu a vorbit din vechime despre īmpărăţie prin gura sfinţilor săi profeţi (Fapte 3:21) şi totuşi multe persoane ignorează sau refuză să creadă mărturia unanimă a profeţilor cu privire la aceasta. Ele īnţeleg instinctiv că dacă Dumnezeu şi-ar stabili īmpărăţia, el ar domni cu dreptate, şi că dacă dreptatea ar fi aplicată, mulţi din conducătorii actuali ar fi constrīnşi să schimbe locul cu supuşii lor, sau ar fi poate aruncaţi īn temniţă; că mulţi stăpīnitori ai acestei lumi, nobili, ambiţioşi, mīndri de bogăţiile lor şi avīnd plăcerea să fie linguşiţi, ar fi despuiaţi de mărirea, de onoarea şi de bunurile lor pe nedrept cīştigate, şi că, văzuţi sub adevărata lor lumină, ei ar părea nişte ticăloşi. Deşi nu cred cītuşi de puţin mărturia: „Nimic nu este acoperit, care să nu fie descoperit, şi ascuns care să nu fie cunoscut” (Mat. 10:26), totuşi ei au teamă. Aceste personaje nedemne sīnt īngrijitorii nedrepţi ai bogăţiilor şi ai puterii pe care nu le ştiu administra „īnţelept”; ei nu seamănă cu economul din parabolă a cărui prudenţă (īnţelepciune) este lăudată. (Luca 16:1-9.) La această clasă se adaugă o alta, mai numeroasă, ea se compune din acei care, actualmente, n-au poate decīt o parte modestă la onoruri, la bogăţii, la confort, dar care nutresc speranţa să ajungă īntr-o zi la lux şi să devină conducătorii invidiaţi ai marei mulţimi. Ce vrednici de blam sīnt aceşti oameni! Ei sīnt sclavii vanităţii lor egoiste şi jucăriile īnchipuirii lor. Şi printre ei, vai, se găsesc unii care poartă numele lui Christos, prietenul săracilor, care se roagă cu buzele pentru pīinea cea de toate zilele şi zic: „Vie īmpărăţia Ta”, īn timp ce totul īn purtarea lor faţă de semenii lor dovedeşte că ei iubesc prezenta ordine de lucruri nedreaptă, că se bucură de nedreptate, şi că n-ar fi fericiţi să vadă stabilindu-se īmpărăţia lui Christos.

((C21)) Nu e de mirare, īn schimb, că unii socialişti şi alţii care resping tot ce are aparenţa de religie, şi adesea chiar Biblia, pătrund totuşi īn mod perfect unele principii fundamentale ale dreptăţii; ei recunosc fraternitatea universală etc., astfel cum mărturisesc unele scrieri ale lor. Ei par să aştepte şi să caute egalitatea socială şi condiţiunile favorabile pe care Scripturile le anunţă ca trebuind să fie realizate prin stabilirea īmpărăţiei lui Christos īntre oameni, atunci cīnd voia lui Dumnezeu se va face pe pămīnt. Trebuie totuşi să īnţelegem că atitudinea multor socialişti provine īn mod esenţial mai curīnd din condiţia lor de sărăcie decīt din principiile lor propriu-zise; pentru că din ziua cīnd moştenesc sau cīştigă avere, ei părăsesc de obiceiu teoriile lor.

((C22)) Cei ce se roagă: „Vie īmpărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum īn cer aşa şi pe pămīnt” trebuie să umble cu multă băgare de seamă, ca nu cumva rugăciunea lor să fie numai ironie, numai trăncăneală deşartă, un cult al buzelor cu care năzuinţele inimii lor nu au nici o legătură. „Din cuvintele tale te voiu judeca” este una din sentinţele cele mai aspre şi cele mai profunde pe care o va pronunţa Judecătorul īmpotriva celor ce vor fi pretins că sīnt servii săi şi vor fi mărturisit dorinţa lor de a vedea stabilindu-se īmpărăţia sa de dreptate şi de iubire. Toţi acei care rostesc această rugăciune şi care cred īn venirea domniei dreptăţii să-şi pună deci faptele şi cuvintele lor īn armonie cu principiile sale drepte, īn măsura īn care pot.

((C23)) Cititorii care au īnţeles īnvăţăturile volumelor precedente au īnvăţat că strălucirea īmpărăţiei lui Dumnezeu nu va fi exterioară, vizibilă, pămīntească, ci ea va fi o manifestare a puterii şi a măreţiei divine. Puterea executivă a acestei domnii a īnceput deja, cu toată că ea nu exercită īncă un deplin control asupra ocīrmuirilor pămīnteşti; ea nici n-a cucerit nici n-a răsturnat īmpărăţiile acestei lumi a căror arendare n-a expirat īncă. Stabilirea ei face totuşi progrese, după cum mărturisesc atīt evenimentele actuale cīt şi profeţiile.

((C24)) In capitolele următoare vom examina profeţiile care arată diferitele grade de pregătire a bisericii nominale şi a lumii īn vederea īmpărăţiei şi atragem atenţia asupra unor schimbări din cele mai importante ce vor trebui să aibă loc īn decursul stabilirii acestei īmpărăţii. Nimic altaceva decīt această īmpărăţie nu poate prezenta un mai profund interes pentru sfinţii astăzi īn viaţă, a căror arzătoare dorinţă este să aibă parte la moştenirea īmpărăţiei promisă şi cari caută să conlucreze cu Invăţătorul, Secerătorul-şef şi Regele īn lucrarea ce se desfăşoară acum şi care face progrese īnsemnate.

 

Prefaţa -- Capitolul 1 -- Capitolul 2 -- Capitolul 3 -- Capitolul 4 -- Capitolul 5 -- Capitolul 6 -- Capitolul 7 -- Capitolul 8 -- Capitolul 9 -- Capitolul 10

 
Illustrated 1st Volume
in 31 Languages
 Home Page Contact Information