Studies in the Scriptures

Tabernacle Shadows

 The PhotoDrama of Creation

 

SCRIPTURE STUDIES

„Vie Imparatia Ta”

 

 

O mărturie coroborativă (sprijinitoare)

a DIVINULUI martor şi profet din piatră MAREA PIRAMIDA din Egipt

Prefată (Capitolul 10)

Un comentariu amical asupra acestui capitol făcut de stimatul Prof. C. Piazzi Smyth, F.R.S.E., F.R.A.S, fost astronom regal īn Scoţia

((C737)) Fratele William M. Wright avīnd cunoştinţă aprofundată despre Marea Piramidă ceru să citească acest capitol īnainte de a fi dat la tipar. Am consimţit cu bucurie şi i-am exprimat dorinţa noastră de a-i face orice critică posibilă. După ce a luat cunoştinţă de manuscris, fratele Wright afind că noi am dori o critică se cugetă că aceasta ar fi cu atīt mai de valoare cu cīt ar proveni de la o autoritate reconoscută. Făcu deci o copie la maşină a manuscrisului şi, cu autorizaţia noastră, o trimise Prof. C. Piazzi Smyth cu rugămintea s-o examineze cu atenţie şi să-i facă orice critică ce va găsi necesară īn interesul adevărului. Profesorul C. Piazzi Smyth e recunoscut īn deobşte ca cel mai bun cunoscător din lume a construcţiei şi măsurilor Marei Piramide. Scrisoarea sa īnsoţită de copia manuscrisului pe care īşi notase observaţiile, fu trimisă, după primire, autorului. Mulţumim fratelui Wright şi prof. Smyth pentru bunăvoinţa arătată. Am ţinut seamă de cercetările semnalate, cari deşi īn număr de trei, nu erau de mare importanţă, după cum am avut plăcerea să constatăm, O singură critică s-a adus īn ceea ce priveşte măsurile. Diferenţa nu era decīt de un ţol (27 mm), ceea ce am rectificat cu plăcere.

((C738)) Socotind că scrisoarea prof. Piazzi Smyth ar putea interesa pe cititorii noştri, o reproducem aici mai jos:

Clova, Ripon, Anglia, 21 Dec. 1890 Către Dl. Wm. Wright,

((C739)) Am īntīrziat mai mult decīt socoteam cu studierea manuscrisului prietenului D-voastră, C. T. Russell, din Alleghany, Pennsylvania, dar l-am examinat serios, īn toate amănuntele lui. De altminteri este cel mai puţin ce puteam face deoarece dvs. aţi avut o aşa de mare grijă să-mi trimiteţi acest manuscris factilografiat şi īn plic recomandat.

((C740)) Singurele lucruri ce mi-au atras mai īntīi privirea au fost acele lapsus calami (greşeli de scris) ale dactilografei; totuşi pe măsură ce īnaintam cu cititul, puterea, caracterul special şi trăsăturile distincte ale autorului se conturau īn chip minunat. Aşi fi fost fericit să-mi notez numeroase pasaje pentru a le cita cu numele autorului īn viitoarea ediţie a propriei mele lucrări asupra Piramidei. Bineīnţeles că nu am făcut aceasta, şi voi aştepta cu răbdare şi recunoştinţă momentul cīnd autorul Studiilor īn Scripturi va publica această lucrare care conţine multe lucruri minunate cu privire la datele cuprinse īn diferite părţi ale Piramidei, īn deosebi indicaţiunile cronologice ale primului pasaj ce duce sus şi ale īnchizaturii lui de granit; a marei galerii ilustrīnd vieaţa Domnului; a minunatului paralelism īntre camera regelui cu părţile ei de granit şi tabernacolul lui Izrael cu părţile lui din aur. Mai vedem īntr-īnsul o minunată expunere care scoate īn relief armonia desăvīrşită īntre Sfintele Scripturi şi Piramida cea Mare.

((C741)) Pe de altă parte, vă sīnt mult īndatorat pentru darul ce mi-aţi făcut, deja de mai mult timp, cu primele două volume ale Studiilor īn Scripturi. La īnceput mă mărginisem să citesc numai partea primă din volumul īntīi, subiectul nepărīndu-mi prea nou; dar acum, după ca mi-a folosit atīt de mult citirea capitolului special din volumul trei īn legătură cu Marea Piramidă, m-am hotărīt să pun din nou mīna pe primele două volume pentru a le studia cu atenţie. Vă restitui acest manuscris īn plic recomandat. Cu mulţumiri, al D-voastră respectuos,

C. Piazzi Smyth

Capitolul 10

Marea Piramida Din Egipt Confirma Marturia Bibliei

„In ziua aceea va fi un altar pentru Iehova īn ţara Egiptului, şi un stīlp (un monument--S., un obelisc--Cr.) la hotarele lui pentru Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova, Dumnezeul oştirilor, īn pămīntul Egiptului”.--Is. 19:19,20.

((C742)) Cei vechi considerau piramida cea mareura citirea prezentei expuneri ne-am luat īngăduinţa să scriem „Marea Piramid㔠cu litere mici.--Red. ca prima dintre cele şapte minuni arhitecturale ale lumii. Ea e situată īn Egipt, num departe de oraşul de astăzi Cairo. Prin măreţia ei, ea nu poate fi comparată cu nicio altă operă arhitecturală din lume. Unul dintre principalii antreprenori de cariere din acea ţară, care a cercetat-o, se exprimă īn aceste cuvinte: „Unele blocuri de piatră ale piramidei sīnt de trei sau de patru ori mai grele decīt un obelisc. Am văzut unul din aceste blocuri a cărui greutate este evaluată la 880 de tone. Sīnt acolo pietre de treizeci picioare (9.15 m) lungime atīt de exact ajustate (potrivite), īncīt dacă se plimbă lama unui briceag pe suprafaţa lor nu li se poate descoperi īncheietura cu toate că nu sīnt lipite cu mortar (tencuială). Astăzi nu există nicio maşină atīt de perfecţionată care să poată şlefui două suprafete de 30 picioare lungime şi să le ajusteze atīt de impecabil (perfect) ca minunatele pietre ale marei piramide”. Ea acopere o suprafaţă de treisprezece acre (52.609 m. p. sau ceva mai bine de 5 hectare). Inălţimea ei este de 486 picioare (148 m) iar o latură de la bază măsoară 764 picioare (232,9 m). Se evaluează la şase milioane tone greutatea marei piramide; şi pentru a o transporta, ar trebui şase mii de locomotive cu aburi fiecare remorcīnd cīte 1000 de tone (sau 100 vagoane a 10 tone fiecare). Bogăţiile Egiptului n-ar ajunge pentru plata lucrătorilor angajaţi s-o dărīme. Rezultă deci din toate acestea că oricine ar fi fost marele ei arhitect, el avea īn vedere să construiască un monument perpetuu.

((C743)) Marea piramidă este, īn toate privinţele, construcţia cea mai remarcabilă din lume. La lumina cercetărilor făcute īn perioada celor din urmă şasezeci de ani, ea a devenit obiectul unui interes crescīnd pentru toţi creştinii īnaintaţi īn studiul Cuvīntului lui Dumnezeu, căci ea ne dă īn chip minunat un tablou cuprinzător al planului lui Dumnezeu īn trecut, din prezent şi din viitor, aşa cum īl arată toţi profeţii.

((C744)) Afară de marea priamidă, despre care este vorba aici, mai sīnt şi alte piramide, unele din piatră, altele din cărămidă, dar toate sīnt numai nişte imitaţii, inferioare īn toate privinţele marei piramide--prin grandoarea, excantitatea şi īntocmirile lor interioare. S-a dovedit deasemeni căm spre deosebire de marea piramidă, ele nu conţin niciun īnvăţămīnt simbolic, căci au fost īn mod vădit construite să servească de morminte familiilor regale ale Egiptului.

((C745)) Este recunoscut că marea piramidă este un izvor de adevăruri importante pe tărīm ştiinţific, istoric şi profetic, şi mărturia ei este īn perfectă armonie cu Biblia. Ea exprimă trăsăturile esenţiale ale adevărurilor sale prin simboluri superbe şi bine potrivite. Ea nu e nicidecum un adaus la Revelaţiunea scrisă, care formează un tot perfect, neavīnd trebuinţă de nici-un supliment, dar ea e un puternic martor sprijinitor al planului lui Dumnezeu. Cea mai mare parte din cei ce studiză cu īngrijire marea piramidă observă armonia mărturiei sale cu cea a Cuvīntului scris, şi ajung la concluzia că construirea ei a fost proectată şi dirijată de aceeaşi īnţelepciune divină care a inspirat pe profeţi şi că, prin acest fapt, ea este tocmai semnul şi mărturia desore care vorbeşte profetul Isaia.--Is. 19:19,20.

((C746)) Dacă marea piramidă a fost construită sub călăuzirea lui Dumnezeu spre a fi oamenilor un martor al său, satunci putem pe bună dreptate să presupunem că Scripturile vorbesc despre ea. Dar fiindcă era evident că Dumnezeu intenţionase să ţină ascunse pīnă la timpul sfīrşitului elementele planului său, despre care dă mărturie piramida cea mare, credem că aluzia ce se face īn Scripturi despre ea va fi acoperită cu un văl pentru a nu fi īnţeleasă pīnă la timpul cuvenit.

((C747)) Profetul Isaia vorbeşte despre un altar şi un monument care „va fi un semn şi o mărturie pentru Iehova Dumnezeul oştirilor, īn pămīntul Egiptului”. Contextul ne spune că aceasta va fi o mărturie īn ziua cīnd marele Mīntuitor şi Liberator va veni pentru a sfărīma lanţurile asupririi şi a pune in libertate pe robii păcatului--toate lucrurile pe care Domnul nostru Isus le-a vestit la īntīia sa venire. (Luca 4:18.) Scopul acestei profeţii ar rămīnea totuşi de neīnteles, dacă nu s-ar recunoaşte că Egiptul este un simbol, un tip al lumii, al omenirii, īmpreună cu deşartele ei filosofii, cari nu numai că īi răpesc orice putere de īnţelegere, dar o īmpiedecă să cuprindă adevărata lumină, După cum Izrael tipifica lumea care va fi eliberată din robia păcatului sub conducerea adevăratului mijlocitor pentru care Moise nu era decīt un tip, iar Aaron, marele preot, un tip al lui Christos care oferi jertfa pentru păcatele lumii, tot astfel Egiptul reprezintă īmpărăţia păcatului, puterea morţii (Evr. 2:14) care a ţinut atīta vreme īn lanţurile robiei un număr aşa de mare de oameni, cari vor fi fericiţi să scape din această stare şi să servească lui Dumnezeu sub conducerea unui profet asemănător lui Moise, īnsă mult mai mare decīt el.--Fapte 3:22,23.

((C748)) Caracterul simbolic al Egiptului este indicat de mai multe texte ale Scripturilor, de exemplu de Osea 11:1 şi Mat. 2:13-15. Aici, faptul că Domnul nostru, īn copilăria sa şi poporul lui Izeael au locuit īn Egipt, are evident o īnsemnătate simbolică adīncă. Fiul lui Dumnezeu a venit īn lume pentru un timp ca să o răscumpere şi s-o elibereze, dar el fu chemat din Egipt, spre a fi īnălţat la treapta cea mai īnaltă, la natura divină. Tot aşa, cei ce sīnt chemaţi să devină fraţii săi, cumoştenitorii săi, „membrii corpului său”, adevăratul Izrael al lui Dumnezeu, sīnt la fel chemaţi din Egipt, după cum mărturisesc cuvintele Invăţătorului: „Eu nu sīnt din lume, după cum nici eu nu sīnt din lumn”.--Ioan 17:14-16.

((C749)) Profetul Isaia (31:1,5) referindu-se la timpurile de tulburări de astăzi, a profeţit īn aceste cuvinte: „Vai de cei ce se pogoară īn Egipt (īn lume) după ajutor (după idei şi planuri lumeşti pentru a şti cum să acţioneze īn criza din ziua aceasta mare) cari se bizuiesc pe cai (cari se căznesc să călărească şi mai departe cu tot bagajul vechilor şi faselor lor īnvătături), (şi se īncred īn mulţimea carălor) a organizaţiunilor din lume) şi īn puterea călăreţilor (a conducătorilor spirituali cari predică īnvăţături mincinoase), dar nu privesc spre Sfīntul lui Izrael, şi nu caută pe Domnul! (siguranţa şi victoria nu vor fi de partea mulţimilor īn acea zi de strīmtorare). . . . Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sīnt carne nu spirit. Doar mīna să-şi īntindă Domnul (puterea adevărului său şi alţi factori, ceea ce va face īn scurt timp), şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit (de puterile Egiptului--teoriile, ideile lumii) va cădea, şi vor pieri cu toţii”.

((C750)) Cīndomul va vedea nimicirea tuturor planurilor sale, cīnd īşi va da seama cīt de păcătos este, atunci el va īncepe să cheme īn ajutor pe Dumnezeu, şi Iehova se va descoperi lui ca mare Mīntuitor. El a pregătit mai dinainte marea piramidă ca unul din mijloacele prin care va convinge lumea despre īnţelepciunea sa, despre preştiinţa sa şi despre bogata sa milă. „Aceasta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie (o mărturile a preştiinţei sale şi a planului său de iubire pentru mīntuirea oamenilor, după cum vom vedea īndată) īn ţara Egiptului. Ei (Egiptenii--biata omenire disperată īn timpul marei strīmtorări care se apropie) vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi el va trimite un Mīntuitor şi un Apărător, care să-i izbăvească. Atunci Domnul se va descoperi Egiptenilor (oamenilor), şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul īn ziua aceea (īn ziua sau vīrsta milenară, care va urma timpului de strīmtorare). Vor aduce jertfe şi daruri de mīncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor īmplini. Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni (pe oameni) īn timpul strīmtorării celei mari care īncepe, īi va lovi, dar (tot el) īi va tămădui. Ei se vor īntoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca”.--Is. 19:19-22.

((C751)) Această mărturie suplimentară dată de marea piramidă, care vine să confirme Cuvīntul lui Dumnezeu va fi o pricină de mare bucurie pentru toţi sfinţii. Cu toate acestea, īn mod special ea e destinată pentru omenire īn epoca milenară. Declaraţiunile acestui martor particular şi remarcabil īi yor da o bază nouă, solidă, pentru credinţa sa, iubirea sa şi zelul său cīnd, la timpul cuvenit, inimile vor fi pregătite să primească adevărul. E īntr-adevăr vrednic de notat că acest martor de piatră (asemănător īn aceasta planului vīrstelor cuprins īn Cuvīntul scris) a păstrat tăcerea pīnă īn această zi, pīnă īn momentul cīnd mărturia lui trebuie să fie dată (Egiptului) lumii. Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu faţă de cari Tatăl nu ascunde nimic, au privilegiul să audă această mărturie chiar astăzi, īnainte ca lumea să o poată ea īnsăsi aprecia. Dar numai dacă sīntem gata să ascultăm de Domnul vom putea aprecia şi īnţelege mărturiile lui.

((C752)) Profetul Ieremia (32:20), vorbind despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu, spune că el a „făcut minuni şi semne mari īn ţara Egiptului, cunoscute pīnă īn ziua de astăzi”. Desigur Dumnezeu făcu semne mari şi minuni īn Egipt cīnd a scos de acolo īn mare triumf pe poporul lui Izrael; dare el a făcut de asemeni „semne şi minuni” cari dăinuesc pīnă īn zilele noastre. Şi noi credem că piramida cea mare este principala din aceste semne şi minuni. Ea vorbeşte acum savanţilor īn propriul lor limbaj şi, prin ei, tuturor oamenilor.

((C753)) Intrebările pe care Domnul le-a pus lui Iov (38:3-7) cu privire la pămīnt se potrivesc de minune piramidei celei mari care este, īn oareşcare măsură, o īnfăţişare a pămīntului prin īntocmirile şi dimensiunile ei; ea arată planul lui Dumnezeu relativ la pămīnt. Ilustratia īntrebuinţată este cea a unui edificiu care nu poate fi altul decīt structura unei piramide. Aceste cuvinte, cu toate că denumesc din capul locului pămīntul, sīnt enunţate īn aşa fel că pot foarte bine să se refere şi la marea piramidă. Baza sau stīnca pe care sīnt aşezate temeliile acestui monument este menţionată īn primul loc; apoi se vorbeşte despre dimensiunile care sīnt un element esenţial al marei piramide care conţine un mare număr de măsuri semnificative. „Cine a īntins frīnghia de măsurat peste el?” Forma desăvīrşită a piramidei celei mari şi exactivatea ei dovedesc sub toate raporturile, că construirea ei fu condusă de un arhitect supra-maestru. „Pe ce sīnt sprijinite temeliile lui?” Marea piramidă posedă patru pietre unghiulare de bază care se īnfig īn stīnca solidă. „Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” O piramidă obişnuită are cinci pietre unghiulare, dar aceea despre care este vorba aici este o piatră unghiulară deosebită--piatra din vīrf. Celelalte patru pietre unghiulare de bază care pătrund īn stīncă au fost deja menţionate. Piatra din vīrf este cea mai remarcabilă din tot edificiul. Ea e prin ea īnsăşi o piramidă perfectă ale cărei muchii (colţuri) īn prelungire formează piramida īntreagă. Intrebarea pusă lui Iov de către Tatăl ceresc cu privire la această piatră unghiulară este foarte semnificativă; ea atrage atenţia noastră asupra proprietăţilor (īnsuşirilor) speciale ale acestei pietre, asupra īnţelepciunii şi isteţimii cu care a fost pregătită şi aşezată ca piatră din vīrf.

((C754)) La această structură piramidală antică Scripturile fac adesea aluzie, şi avem certitudinea că, dacă acest „martor” al lui Dumnezeu īn ţara Egiptului ar fi interogat (īntrebat), el ar da o mărturie īn totul spre onoarea lui Iehova şi ar confirma īn toate punctele Cuvīntului său scris. In acest chip am voit să prezentăm cititorului pe acest „martor”. Inspiraţia mărturiei lui va fi, fără īndoială, tot aşa de contestată ca şi cea a Sfintelor Scripturi de către prinţul īntunericului, dumnezeul acestei lumi şi de către cei pe cari i-a orbit ca să nu vadă strălucirea luminei adevărului.

Pentru ce, cīnd şi de cine fu construită Piramida cea Mare

((C755)) In ultimii ani această chestiune a fost mult discutată din punct de vedere ştiinţific şi scriptural. Timp de multe veacuri ea a rămas nerezolvată. Vechea teorie, după care ea ar fi cavoul sau mormīntul unui rege egiptean, este acum respinsă, deoarece, după cum vom vedea, ar trebui o īntelepciune şi pricepere someneaseă mult mai mare decīt cea de astăzi--fără să mai nici vorbim de cea a Egiptului, de acum patru mii de ani--pentru a ridica un asemenea monument. De altiminteri acesta nu conţine nici sarcofagii, nici mumii (corpuri īmbălsămate), nici inscripţii. Totul a rămas obscur pīnă la epoca numită de Daniel „timpul sfīrşitului”, perioadă īn care cunoştinţa trebuia să crească şi cei īnţelepţi să īnţeleagă planul lui Dumnezeu. (Dan. 12:4,9,10.) Aceştia au īnceput atunci să pătrundă tainele marei piramide, iar diferitele īntrebări primiră un răspuns potrivit.

((C756)) Prima scriere importantă despre acest subiect, dovedind că marea piramidă ascunde date ştiinţifice, apăru īn 1859. Autorul ei este un englez, cu numele John Taylor. Atenţiunea mai multor persoane calificate (competente) s-a īndreptat de atunci spre studierea şi cercetarea mai departe a mărturiei acestui martor īnsemnat. Profesorul Piazzi Smyth, astronom regal din Scoţia, a vizitat marea piramidă. Timp de mai multe luni, el īi studie particularităţile (īnsuşirile deosebite) şi prezentă publicului caracteristicile principale ale construcţiei şi dimensiunile ei precum şi concluziunile ce se desprind dint īnsa. Lucrării sale ştiinţifice, intitulat㠄Moştenirea noastră īn Marea Piramid㔠īi datorăm aproape toate datele şi informaţiunile noastre, din care am reprodus şi cīteva clişee din cele douăzeci şi cinci cari īmpodobesc ultima ediţie a acestei lucrări.

((C757)) Cīţiva ani după reīntoarcerea profesorului P. Smyth s-a pus īn circulaţie ideea că marea piramidă ar fi martorul lui Iehova a cărui mărturie este tot aşa de importantă pentru adevărul divin ca şi pentru ştiinţa pură. Acest cuget era nou pentru prof. Smyth. Primul care sugeră această idee fu un tīnăr scoţian, Robert Menzies, care studiind datele ştiinţifice ale marei piramide descoperi că aceasta conţinea şi īnvăţăminte profetice şi cronologice.

((C758)) S-a putut īnţelege atunci că scopul construirii sale a fost de a cuprinde īn ea o mărturie despre planul lui Dumnezeu de mīntuire a omenrii şi despre īnţelepciunea dumnezeiască manifestată prin datele astronomice, cronologice, geometrice şi alte adevăruri importante. Cu toate acestea, aceşti savanti n-au putut vedea īntreage īnsemnătate şi măreţie a planului de mīntuire descoperit īn Scripturi şi m-au putut īnţelege īnsuşirile cele mai minunate ale mărturiei piramidei celei mari īn acest domeniu. Noi vedem acum că această mărturie este īn armonie cu planul vīrstelor, cu diferitele sale perioade cronologice, timpuri şi anotimpuri, astfel cum ne sīnt descoperite īn Cuvīntul lui Dumnezeu şi cum sīnt īnfăţişate īn acest volum şi īn celelalte ale „Studiilor īn Scripturi”. Noi vedem mai departe că acest izvor de cunoştinţe, asemănător īn aceasta cu cea mai mare parte a Bibliei, a fost anume sigilat pīnă īn momentul cīnd mărturia lui fu necesară şi putut să fie apreciată. Oare nu īnseamnă aceasta că marele ei arhitect ştia că va veni un timp cīnd această mărturie va fi necesară? Cu alte cuvinte, că va veni un timp cīnd Cuvīntul scris al lui Dumnezeu va fi puţin considerat (dacă nu chiar de loc) şi autenticitatea lui chiar contestată, atunci cīnd īn schimb, filosofia oamenilor, sub numele de ştiinţă, va fi preamărită şi toate lucrurile vor fi măsurate, examinate şi cernute prin ea? Oare Dumnezeu a hotărīt să se menifesteze şi să-şi dovedească īnţelepciunea prin aceste probe? Aşa se pare. Această monumentală clădire va face să roşească īnţelepciunea celor īnţelepti „īn ziua aceea” care a īnceput deja, căci ea este un „martor” al lui Iehova, Dumnezeul oştirilor.

((C759)) Prof. Smyth fu de părere că piramida a fost construită īn anul 2170 īnainte de Christos. El ajunse la această concluzie mai īntīi prin observaţiuni astronomice. Constatīnd că pasajul ce duce īn sus corespundea axei unui telescop iar „pasajul de intrare” la „căutătorul” (mică lunetă auxiliară a telescopului) astronomului, el calculă care era steaua asupra căreia a putut fi īndreptat acesta din urmă īn trecut. Calculele sale demonstrară că steaua „a” din constelaţia „Dragonului” se găsea, la miezul nopţii echinocţiului de toamnă din anul 2170 īnainte de Christos, īntr-o astfel de poziţie pe cer că privea direct īn „pasajul (orificiul) de intrare”. Considerīndu-se apoi pe sine ca un astronom care, la acea dată, ar fi īndreptat „căutătorul (ochitorul)” său asupra stelei „a” din constelaţia Dragonului şi admiţīnd că pasajul ascendent (ce duce sus) fu īnsuşi telescopul, el calculă care era constelaţia sau steaua importantă ţintită (ochită) la aceeaşi dată de telescop şi conchise că aceasta trebuia să fie constelaţia Pleiadelor (Cloşca cu pui). O coincidenţă atīt de minunată īl convinse că data construirii marei piramide era indicată chiar de acest fapt. Intr-adevăr, steaua „a” din constelaţia Dragonului simbolizează tot aşa de perfect păcatul şi pe autorul său, Satan, după cum Pleiadele simbolizează pe Dumnezeu şi centrul universului. Astfel marea piramidă arată că Arhitectul ei cunoştea greutatea covīrşitoare a răului şi influenţa lui dominatoare asupra mersului degradant al omenirii; ea mai arată--ceea ce īntrece orice pricepere a oamenilor--că unica speranţă a omenirii este īn Iehova. Concluziunile profesorului Smyth cu privire la data construirii marei piramide au fost confirmate mai tīrziu de unele dimensiuni ale ei prin care ea īnsăşi arată data propriei sale construiri. Faptul că structura marei piramide ne vorbeşte despre o īnţelepciune pe care Egiptenii n-o aveau, despre o īnţelepciune dumnezeiască, care s-a manifestat sub conducerea unui slujitor inspirat al lui Dumnezeu, a dus la ipoteza (presupunerea) că Melchisedec ar fi constructorul ei. El era „regele Salemului (adică regele păcii) şi preot al Celui Prea Inalt” şi avea o poziţie atīt de īnaltă ca om şi ca tip īncīt binecuvīntă pe Avraam şi primi de la el zeciuială. Noi nu cunoaştem multe lucruri despre acest mare personaj, dar ştim că a fost un rege mare şi paşnic, că a trăit īn timpul acela şi nu departe de locul unde se află marea piramidă.

((C760)) Deşi Melchisedec n-a fost Egiptean, se presupune totuşi că el a folosit Egiptenii la construirea acestui edificiu. Tradiţiile Egiptului par să confirme această presupunere; ele īnvaţă că Egiptul a fost invadat īn vremea aceea de un popor arătat simplu sub numele de Hyksos (adică regi păstori sau regi paşnici). Se pare că aceşti invadatori n-au voit să răstoarne organizaţia guvernamentală a Egiptului. După ce au locuit un oarecare timp īn acea ţară, cu un scop pe care tradiţia nu-l pomeneşte, ei o părăsiră tot aşa de liniştit, cum veniseră. Se presupune că Melchisedec a fost unul din aceşti Hyksoş-i sau regi paşnici cari, după cum se crede, au construit marea piramidă, acel „altar” şi „martor” al lui Dumnezeu īn ţara Egiptului. Istoricul Iosef (Flavius) şi alţii la fel redau cuvintele următoare ale unui preot şi scrib egiptean, cu numele Manetho:

((C761)) „Aveam cīndva un rege al cărui nume era Timaus. Sub domnia lui s-a īntīmplat, nu ştiu cum, că divinitatea s-a aprins foarte īmpotriva noastră şi au venit din Răsărit, īntr-un mod cu adevărat ciudat, nişte oameni de neam nedemn (nu erau războinici), Hyksoş-ii, cari au avut curajul să ne invadeze ţara şi o supuseră uşor, fără luptă, prin puterea lor mare. Iar după ce se văzură stăpīni pe ţară, ei dărīmară templele zeilor noştri”.

Poziţia ei deosebită

((C762)) Marea piramidă e situată nu departe de Cairo, pe un şes ridicat şi pietros, de unde ea domină Nilul. Există o legătură geografică importantă īntre poziţia acestui monument şi delta Nilului; aceasta din urmă se mărgineşte la Nord cu marea Mediterană; ea are forma unui sfert de cerc al cărui unghiu inferor este tocmai piramida cea mare.

((C763)) Această poziţie deosebită a marei piramide a fost descoperită de M. Henry Mitchell, inginer hidrograf, şeful serviciului topografic al coastelor din Statele Unite, care vizită Egiptul īn anul 1868 pentru a constata progresele lucrărilor canalului de Suez. Cu această ocazie el observă curba regulată a părţii de nord a Egiptului şi căută să vadă care ar putea fi punctul central al formării fizice şi originale a deltei, şi constată că acest centru era īn mod precis ocupat de marea piramidă. Mare īi fu mirarea şi exclamă: „Acest monument ocupă o poziţie fizică mai importantă decīt oricare altă construcţie ridicată de oameni!”

((C764)) O linie trasă de la pasajul de intrare, īn direcţia nord, ar trece prin punctul cel mai de miazănoapte al coastei Egiptului. Diagonalelel (linii piezişe) nord-est şi nord-vest prelungite de la baza edificiului ar limita exact delta de fiecare parte, īnchizīnd astfel īntre ele ţara aşezată īn formă de evantaliu a Egiptului de jos. Piramida este aşezată pe punctul cel mai nordic al stīncilor de la Gizeh şi pare a contempla sectorul sau ţara īn formă de evantaliu a Egiptului de jos. Se poate spune foarte bine că ea e aşezată la hotarul şi īn mijlocul Egiptului, aşa cum a spus profetul: „Īn ziua aceea va fi un altar pentru Iehova īn mijlocul Egiptului şi un stīlp (o piramidă) la hotarele lui pentru Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova, Dumnezeul oştirilor, īn pămīntul Egiptului”. Un fapt vrednic de notat este că marea piramidă e situată īn centrul geografic al suprafeţei continentelor, inclusiv cele două Americi cari rămaseră īncă multă vreme necunoscute după construirea acestei piramide.

Invăţămintele ei ştiinţifice

((C765)) Marea piramidă nu ne vorbeşte cu ajutorul hieroglifelor sau a zugrăvelilor, ci simplu prin structura şi prin dimensiunile ei. Singurele semne sau figuri originale ce s-au găsit erau īn „camerele construcţiei” dar nicio inscripţie, de niciun fel, nu s-a găsit īn pasajele (coridoarele) şi camerele propriu-zise ale piramidei. Lăsăm de o parte īnvăţămintele ştiinţifice ale acestui monument, fiindcă numai un mic număr de cititori ar putea īnţelege şi aprecia valoarea dovezilor ştiinţifice, dar mai ales fiindcă aceasta nu face parte din misiunea noastră care este de a vesti Evanghelia. E suficient să arătăm cum īnvaţă şi inspiră pe savanţi marea piramidă. Constatăm spre exemplu că perimetrul bazei, măsurat la nivelul „pietrelor unghiulare de la bază”, numără tot atīţia coţi piramidali cīte zile sīnt īn patru ani, inclusiv anul bisect. Suma celor două diagonale de la bază măsurate cu policarul piramidal este egală cu numărul anilor cuprinşi īn ciclul precesiunii (adică a mişcării retrograde) a echinocţiilor. După astronomi, durata acestui ciclu este de 25.827 ani şi piramida confirmă concluziunile lor. Distanţa de la pămīnt la soare este de asemeni indicată de īnălţimea piramidei care este de 148 metri, distanţa celor doi aştri fiind de 148 milioane de kilometri. Marea piramidă are de asemeni un mod special de a indica valoarea exactă a unităţilor de greutate şi de măsură cele mai potrivite şi cele mai logice, bazate pe dimensiunile şi greutate pămīntului, ceea ce acest monument arată deopotrivă.

((C766)) „Profesorul astronom Piazzi Smyth determină īn mod pur ştiinţific valoarea unităţii de lungime care a servit lo construirea marei piramide; acesta este «policarul piramidal» care e foarte puţin superior policarului englez (1000 policari englezi fiind egali cu 999 policari piramidali). Policarul piramidal are 25,42 milimetri. Unitatea superioară este cotul, egal cu 25 de policari sau cu 636 milimetri”. (Red.)

((C767)) Rev. Iosif Seiss comuntīnd mărturia ştiinţifică şi poziţia acestui martor strălucit, scrie:

((C768)) „Un gīnd măreţ e īncă cuprins īn acest monument minunat. Unul din cele cinci vīrfuri ale lui are o importanţă specială şi anume, acela spre care se īndreaptă feţele şi colţurile exterioare: este piatra unghiulară din vīrf care īşi īndreaptă indicele (arătătorul) īn mod solemn spre soarele dela miazăzi. Prin depărtarea sa de bază piramidei ea arată distanţa soarelui de pămīnt. Dacă ne-am īntoarce cu gīndul la data construirii piramidei şi am căuta să vedem spre ce se īndrepta indicele său la miezul nopţii, am găsi acolo o indicaţie mult mai sublimă īncă. Stiinţa a dovedit că soarele nu este un centru mort, staţionar, cu planete care se mişcă īn jurul lui. Acum este dovedit că şi soarele e īn mişcare, că el descrie o traectorie īn jurul unui alt centru de atracţie mai puternic, antrenīnd după sine īn spaţiu īntreaga sa suită splendidă de comete şi de planete īmpreună cu sateliţii lor. Astronomii īnsă, nu sīnt īncă īn totul de acord asupra a ceea ce este acest centru de atracţie şi asupra poziţiei lui īn spaţiu. Totuşi, unii dintre ei cred că au găsit direcţia mişcării lui şi că aceasta ar fi constelaţia Pleiadelor şi īn mod deosebit Alcion, steaua centrală a acestei constelaţii. Cinstea acestei descoperiri īi revine distrinsului astronom german, profesorul J. H. Maedler. Alcion ar fi deci, după stiinţă, tronul ascuns care ar constitui sediul cental al īntregului sistem de gravitaţie, centrul din care Atot-Puternicul ar cīrmui Universul. La aceasta corespunde o coincidenţă minunată: Īn anul construirii marei piramide, īn ziua echinocţiului de toamnă, la miezul nopţii, dată ce marchează īnceputul exact al anului, dată s-a păstrat īn tradiţiile mai multor popoare; ea e īnceputul anului evreesc, introdus prin ziua ispăşirilor.--vezi Vol. 2 al «Studiilor īn Scripturi». Pleiadele se găseau deasupra meridianului pe care e aşezată marea piramidă, iar Alcion era exact pe această linie. Există deci īn aceasta o indicaţie sublimă pe care ştiinţa nici măcar n-a bănuit-o şi care dă o īntindere neaşteptată şi măreaţă cuvintelor lui Dumnezeu cīnd El īntreabă pe Iov: «Poţi tu să strīngi mai tare legăturile Pleiadelor?»--Iov 38:31, textul fr.”

Mărturia ei cu privire la planul de mīntuire

((C769)) Cu toate că fiecare parte a īnvăţămintelor piramidei celei marei e importantă şi prezintă un interes mare, totuşi atenţiunea noastră īntreagă se concentrează asupra simbolului ei tăcut, dar mult grăitor care este planul lui Dumnezeu, sau planul vīrstelor. Dar ar fi fost cu neputintă de īnţeles acest plan aşa cum ni-l īnfăţişează acest monument dacă nu ni s-ar fi descoperit mai īntīi īn Biblie. Şi credinţa noastră se īntăreşte cīnd vedem că acest plan ni se īnfăţişeaza din nou īntr-un chip atīt de minunat. Este de asemeni un īntăritor al credintei faptul de a constata că legile naturii şi adevărurile Revelaţiunii (divine) erau cunoscute de marele Arhitect al tuturor lucrurilor care le-a adeverit īn această piatr㠄martor”.

((C770)) Marea piramidă văzută īn forma ei exterioară are o mare īnsemnătate şi reprezintă planul lui Dumnezeu īnfăptuit astfel cum se va realiza el la sfīrşitul vīrstei milenare. Piatra care va īncununa atunci totul va fi Christos recunoscut drept Capul sau Conducătorul tuturor şi al totului. Fiecare altă piatră vie va fi aşezată şi potrivită īn mod exact īn acest edificiu măreţ, astfel complet şi perfect. După ce dăltuitul (cioplitul), fasonatul şi lustruitul fiecărei pietre se va termina, toate vor fi adunate şi cimentate unele de altele şi de Capul lor prin iubire dumnezeiască. Dacă, īn ansamblul ei, marea piramidă reprezintă planul lui Dumnezeu īn īntregime terminat, piatra unghiulară din vīrf simbolizează pe Christos, căci Dumnezeu l-a īnălţat mai presus de toate, ca el să fie Capul tuturor. Acest lucru e confirmat nu numai de faptul că această piatră este un simbol al lui Christos minunat de potrivit,i harta Vīrstelor din Vol. 1, lit. x, y, z, W. dar şi pentru că profeţii, apostolii şi īnsuşi Domnul Isus au vorbit despre ea adesea.

((C771)) Isaia (28:16) profetizīnd despre Christos, zice: „Iată, pun ca temelie īn Sion o piatră . . . o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirīi”. Zaharia (4:7), vorbind despre punerea acestei pietre īn vīrful edificiului, īn mijlocul unor bururii mari, zice: „El va pune piatra cea mai de seamă īn vīrful Templului, īn mijlocul strigătelor de: Īindurare, īndurare cu ea”. Fără īndoială constructorii piramidei au fost cuprinşi de o mare bucurie cīnd piatra din vīrf fu pusă, şi toţi se interesară de īncununarea operii isprăvite. In Iov (38:6,7) se vorbeşte de asmeni despre marea bucurie ce avu loc cīnd principala piatră unghiulară fu pusă; el deosebeşte limpede Capul şau piatra unghiulară a īncununării menţionīnd mai īntīi celelalte patru pietre ale unghiului de la bază, cīnd zice: „pe ce sīnt sprinjinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cīnd stelele dimineţii izbucneau īn cīntări de bucurie, şi cīnd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” Profetul David, făcīnd şi el aluzie la Domnul nostru Isus, se serveşte de o figură care corespunde perfect aceleia a martorului de piatră din Egipt; vorbind de vremile viitoare el zice īn mod profetic: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă īn capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie īnaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua (ziua milenară a gloriei lui Christos, Capul şi Suveranul lumii), pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim īn ea!” (Ps. 118:22-24.) Izraelul după trup a refuzat să primească pe Christos ca fiind piatra din vīrful clădirii; de aceea s-a luat de la acest popor favoarea de a forma casa specială a lui Dumnezeu, de a deveni Izraelul spiritual care este clădit īn Christos, Capul sau Conducătorul. Ne aducem aminte că Domnul nostru şi-a aplicat-o sieşi această profeţie, arătīnd că el īnsuşi fu piatra lepădată, iar cei ce au lepădat-o au fost Izraeliţii reprezentaţi de conducătorii lor--preoţii şi fariseii.--Mat. 21:42,44; Fapte 4:11.

((C772)) Cīt de minunat ilustrează toate acestea piatra din vīrful piramidei celei mari! Această piatră principală terminată trebuia să servească de model pentru īntreaga clădire, ale cărei unghiuri şi proporţii trebuiau să fie potrivit cu cele ale pietrei din vīrf. Nu e greu să ne īnchipuim cum a fost ea lepădată, batjocorită de ziditori īnainte de a fi recunoscută ca atare; unii poate cugetau că nu există niciun loc potrivit pentru ea īn clădire. Cele cinci feţe, cinci vīrfuri şi şasesprezece unghiuri diferite ale acestei pietre o făceau nepotrivită pentru clădire pīnă īn momentul cīnd trebuiau să fie pusă la loc. Numai atunci putea fi folosită, căci ea īndeplinea singură condiţiunile pietrei unghiulare din vīrf. De-a lungul anilor lungi īn cursul cărora lucrarea de clădire progresa, această piatră principală a unghiului fu „o piatră de poticnire” şi o „stīncă de zdruncinare” pentru cei ce nu cunoşteau nici īntrebuinţarea ei, nici locul ei. Este tocmai ceea ce se petrece cu Christos şi ceea ce va continua să se petreacă pīnă cīnd cea mai mare parte dintre oameni Il vor vedea glorificat şi făcut piatra unghiului din vīrf sau Capul, īncununarea planului lui Dumnezeu.

((C773)) Forma piramidei reprezintă plinătatea şi desăvīrşirea. Ea expune planul lui Dumnezeu īn simboluri arătīnd c㠄la plinirea vremilor, īşi va uni iarăşi īntr-unul (intr-o singură familie, īn armonie desăvīrşită, deşi pe diferite trepte de existenţă) īn Christos toate lucrurile (sub un singur Cap), cele din ceruri, şi cele de pe pşmīnt”. Iar toţi acei cari nu se vor conforma pietrei unghiulare vor fi nimiciţi.--Efes 1:10; 2:20-22 (textul fr. de D.).

Cum īnfăţişează planul de mīntuire īntocmirile interioare ale marei piramide

((C774)) Dacă mărturia formei exterioare a acestui mare edificiu este desăvīrşită şi īn armonie cu Cuvīntul scris al lui Dumnezeu, īnvăţămintele ascunse īn īntocmirile ei interioare sīnt īncă şi mai minunate. In timp ce structura exterioară reprezintă ansamblul (īntregul) planului de mīntuire, construcţia interioară, īn schimb, arată şi īnfăţişează fiecare trăsătură importantă a acestui plan aşa cum s-a desfăşurat el de-a lungul veacurilor pīnă la completa şi glorioasa lui īmplinire. Pietrele, formīnd rīnduri succesive la niveluri diferite, reprezintă, perfecţiunea tuturor acelora cari, sub conducerea lui Isus Christos, Capul sau Conducătorul nostru, vor fi devenit confirm voinţei desăvīrşite a lui Dumnezeu, astfel cum īnvaţă mărturia Scripturilor. Unii vor fi făcuţi desăvīrşiţi la natura omenească iar alţii pe treapta sau la natura spirituala şi divină. Pardoseaua din „camera regelui” este la nivelul celui de al cincizecilea rīnd (de pietre) al zidăriei; cea din „camera reginei” este la nivelul celui de al douăzeci şi cincilea rīnd, iar capătul de jos al „primului pasaj suitor” prelungit orin „dopul” (astupuşul) de granit pīnă la punctul deīntretăiere cu solul „pasajului suitor” determină un punct la nivelul uneia din liniile de bază ale piramidei. Astfel īntreaga piramidă privită de jos de la bază pīnă la vīrf pare a fi o emblemă (un semn, un simbol) al planului divin de mīntuire, arătīnd eliberarea omenirii din legăturile păcatului şi ale morţii, apoi regenerarea ei. Linia de bază a piramidei corespunde de altminteri cu data īntăririi făgăduinţei lui Dumnezeu către Izraelul tip--dată marcīnd īnceputul lucrării de regenerare şi de eliberare a omenirii.

((C775)) Unstudiu atent al diagramei (schiţei) de alături, care arată īntocmirile interioare ale acestui monument măreţ, este plin de īnvăţăminte. Marea piramidă nu e prevăzută decīt cu o singură intrare propriu-zisă. Pasajul ascendent este uniform, scund şi foarte īnclinat; el duce la o īncăpere săpată īn stīncă--„Camera subterană”. Construcţia acestei camere este ciudată; plafonul e complet terminat pe cīnd pereţii sīnt abia īncepuţi iar pardoseală peste măsură de scofīlcită (scobită) şi neisprăvită. Această cameră a sugerat unor persoane ideea unui „abis fără fund”, expresiune folosită īn Scripturi spre a simboliza dezastrul, inconştienţa şi nimicirea. Acest „pasaj de intrare” reprezintă foarte bine mersul īn jos al omenirii spre distrugere. „Camera subteran㔠prin construcţia ei neregulată ilustrează īn mod perfect marea strīmtoare, dezastrele, nimicirea--„plata păcatului” către care se īndreaptă omenirea īn mersul ei degradant.

((C776)) Primul pasaj ascendent care pleacă de la „pasajul coborītor” ore aceeaşi lărgime ca şi acesta. El e mic, jos şi greu de urcat, iar la capătul de sus dă īntr-un coridor elegant şi spaţios numit „marea galerie”, a cărei īnălţime e de şapte ori mai mare decīt cea a pasajului care duce īntr-īnsa. „Pasajul suitor”, putin ridicat, reprezintă dispensaţia legii şi pe Izrael ca naţiune de la ieşirea lui din Egipt. Din acel moment, Izraeliţii se deosebiră de naţiunile lumii, renunţată să mai trăiască īn degradare pentru a deveni naţiunea sfīntă a lui Dumnezeu supusă legii, oferindu-se să urmeze o cale de regenerare mai grea, mai anevoioasă decīt acea pe care umblă lumea păgīnă; ei trebuiau, īntr-adevăr, să păzească legea divină. „Marea galerie” ilustrează perioada chemării evanghelice; ea formează o pantă (un povīrniş) greu de urcat, dar, contrar de ceea ce se prezintă īn pasajul suitor, ea e fără obstacol. Inălţimea şi lărgimea mai mare a acestui pasaj simbolizează speranţele mai minunate şi libertătile mai mari ale dispensaţiunii creştine.

((C777)) Sub „marea galerie”, la nivelul pardoselii sale şi al capătului său de jos, ia fiinţă un „pasaj orizontal” care duce la o odăiţă de obiceiu numit㠄camera reginei”. La capătul de sus al „Marei galerii” se află un pasaj scund (mic) care duce īntr-o mică īncăpere numit㠄anticamer㔠a cărei construcţie deosebită face să te gīndşti la o sală de scoală, la un loc de predarea īnvăţămīntului şi de probă.

((C778)) Camera principală a marei piramide, atīt prin dimensiunile ei cīt şi prin imortanţa poziţiei sale, face īncă legătura cu anticamera de care e despărtită printr-un culoar (gang) de mică īnălţime. Această īncăpere este „camera regelui”. Deasupra se află mici īncăperi suprapuse (puse unele peste altele) sau „camere de construcţie”. Inţelesul lor simbolic, dacă totuşi au unul, n-are legătură nici cu omul, nici cu alte creaturi vizibile, ci cu fiinţe spirituale. O diagramă arătīnd forma acestor camere ne arată nişte pereţi şi un plafon (tavan) lucrate cu echerul (dreptarul) şi terminate; īn schimb, ele nu au pardoseală cu suprafaţă regulată. „Camera regelui” conţine o „lad㔠sau un chivot de piatră, unica mobilă ce se află īn marea piramidă. Două canaluri de aer sīnt prevăzute pentru ventilaţia (aerisirea) „camerei regelui”. Ele pleacă din doi pereţi opuşi şi străpung zidăria pīnă la suprafaţa dinafară. Unii presupun că ar mai exista şi alte camere şi pasaje necunoscute, dar noi nu īmpărtăţim această părere; dimpotrivă, noi credem că pasajele şi camerele cunoscute astăzi sīnt cu totul suficiente pentru a ilustra planul lui Dumnezeu deoarece ele aduc mărturie despre īntreg planul său.

((C779)) Există şi un alt pasaj neregulat ce duce īn jos, străbătīnd zidăria, numit „puţ”; el ea fiinţă la extremitatea nordică sau de jos a „marei galerii” īn partea de vest; acest culoar (gang) merge īn jos pīnă unde se īntīlneşte cu pasajul de intrare coborītor. Punctul de īntīlnire īntre „puţ” şi „marea galerie” este foarte neregulat. S-ar părea că la īnceput pasajul ce duce la „camera reginei” a fost mascat de lespezi de piatră ce formau pardoseala „marei galerii”; s-ar părea de asemeni că o lespede a acoperit gura „puţului”. Dar acum, toată partea de jos a „marei galerii” pare să fi fost violent smulsă şi ridicată lăsīnd descoperit pasajul ce duce la „camera reginei” şi demascīnd de asemeni şi „puţul”. Acei cari au făcut cercetări la faţa locului spun că gura puţului pare să fi fost deschisă de o explozie venită de jos, care a aruncat īn aer toată partea de sus a puţului. Noi credem totuşi că o asemenea explozie n-a avut loc niciodată, dar că lucrurile au fost lăsate īntr-adins īn această stare de către constructori spre a arăta precis ceea ce trebuie să ne īnveţe presupusa explozie, la care vom reveni mai tīrziu. Fapt sigur este că nici o piatră provenită dintr-o asemenea explozie nu se vede īn nici o parte şi, cu toate acestea, ar fi fost foarte greu a le ridica.

((C780)) Pardoseala de la camera regelui şi de la anticameră se prelungeşte pīnă la „galeria cea mare” la capătul ei de sus sau de sud, şi acolo formează un fel de barieră abruptă (prăpăstioasă) sau treaptă care īnaintează cu şasezeci şi unui de policari īn interiorul galeriei, de la peretele său de sud. Acest perete mai prezintă şi o altă particularitate: el nu e vertical, ci īnclinat īn direcţia nord. Inclinaţia totală este de douăzeci şi unu de policari la fīrf īn raport (comparaţie) cu baza. Vīrful acestui perete prezinta o deschizătură sau pasaj care duce la camerele de construcţie situate deasupra „camerei regelui”.

((C781)) Culoarele şi pardoselile piramidei, ca de altfel īntreaga construcţie, sīnt din calcar (piatră de var). Singurele excepţii sīnt „camera regelui”, „anticamera” şi pasajul care le uneşte, ale căror pardoseli şi tavanuri sīnt din granit. Unica piesă din granit ce se află īn altă parte īn marea piramidă este „dopul” (astupuşul) care astupă puternic partea de jos a „primului pasaj suitor” pe care constructorii īl lăsaseră sigilat la prtea sa de jos printr-o piatră unghiulară ce se potrivea exact şi astupa orificiul (deschizătura) de comunicaţie cu „pasajul de intrare”. Această lucrare era atīt de bine făcută īncīt „primul pasaj suitor”, a rămas necunoscut pīnă la „timpul hotărīt”, pīnă la timpul cīnd piatra căzu. Aproape de capătul de jos al „primului pasaj suitor”, imediat īn dosul acelei prime pietre, se afla „dopul” de granit. Fasonat cam īn formă de pană (ic), el fu aşezat īn această poziţie, īn scopul evident de a rămīne astfel bine fixat īn acel loc, şi a rezistat īntr-adevăr la toate īncercările făcute pentru a-l ridica.

((C782)) După unii istorici, „pasajul de intrare” era bine cunoscut de cei vechi, Totuşi califul arab, Al Mamun, nu cunoştea poziţia lui exactă deşi tradiţia indica locul unde se află, anume pe faţa de nord a piramidei. Abia după o muncă grea şi costisitoare, īn anul 825 al erei noastre, el scobi un pasaj de intrare, după cum ne arată figura, īn speranţa că va găsi acolo comori mari. Dar, cu toate că piramida conţinea īn sine comori foarte mari de ordin intelectual, apreciate mult astăzi, ea nu ascundea īnsă din acele pe care le căutau Arabii. Totuşi munca lor ne-a fost zadarnică. Căci īn timp ce ei munciau, piatra care sigila „primul pasaj suitor” se desprinse şi căzu īn „pasajul de intrare”, descoperind astfel secretul şi scoţīnd la iveală prezenţa „primului pasaj suitor”. Arabii crezură că cu descoperit īn sfīrşit drumul comorilor ascunse, dar neputincioşi a muta din los „dopul” de granit, ei tăiară un pasaj de-a lungul acestuia scobind calcarul mult mai moale şi mai uşor de ridicat.

Marturia marei piramide cu privire la planul vīrstelor

((C783)) Tīnărul scoţian, Robert Menzies, care cel dintīi sugeră ideea că marea piramidă ascundea īnvăţăminte religioase sau mesianice, spunea īntr-o scrisoare adresată profesorului Smyth:

((C784)) „De la capătul de nord al marei galerii, urcīnd rampa, aflăm indicaţii anii vieţii Mīntuitorului nostru, exprimati īn policari--un policar pentru un an--şi treizeci şi trei de policari ne duc exact la gura puţului”.

((C785)) Acest „puţ” este aşa zicīnd cheia īntregei revelaţiuni a marei piramide; el ilustrează nu numai moartea şi punerea īn mormīnt a Domnului, ci şi īnvierea sa. Aceasta din urmă este clar arătată de faptul, deja notat, că gura „puţului” şi īmprejurimile lui nemijlocite par să fi ajuns īn această stare dărăpănată īn urma unei explozii violente ce s-ar fi produs de jos īn sus. In acelaşi chip a rupt şi Christos legăturile morţii şi a scos la iveală viaţa şi nemurirea, deschizīnd astfel vieţii o nouă cale. (Evrei 10:20.) El nu era cu putinţă să fie ţinut īn legăturile morţii (Fapte 2:24)--asa par să ne arate şi să ne īnveţe stīncile sfărīmate ce īnconjoară partea de sus a „puţului”.

((C786)) Numai prin „puţ” se putea intra la unul din pasajele suitoare ale marei piramide.

((C787)) După cum „puţul” era singura cale prin care se putea intra la unul din pasajele suitoare ale marei piramide, tot astfel moartea şi īnvierea lui Christos constituiesc singura cale a omenirii decăzute de a putea ajunge la viaţă, pe oricare treaptă. In piramidă exista īntr-adevăr „primul pasaj suitor”, dar el era de nestrăbătut; tot astfel legămīntul legii mozaice părea să fie o cale sau o perspectivă ce duce la viaţă, dar īn realitate era o cale de nestrăbătut, pe care nu se putea trece. Niciun membru al rasei omeneşti decăzute n-a reuşit să ajungă la viaţă urmīnd prescripţiile ei. „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit īnaintea Lui, prin faptele Legii”. (Rom. 3:20.) Preţul de răscumpărare, simbolizat prin „puţ”, este singura cale prin care un membru al omenirii condamnate poate să ajungă la măreţele binecuvīntări cuprinse īn planul lui Dumnezeu, adică la viaţă veşnică.

((C788)) Cu cīţiva ani īnainte de a se fi īnţeles c㠄marea galerie” reprezenta dispensaţia evanghelică, prof. Smyth, īn urma unor observaţiuni astronomice, determinase data construirii marei piramide şi găsi anul 2170 īnainte de Christos. Cīnd Dl Menzies sugeră ideea că lungimea rampei „marei galerii”, īn policari, reprezintă ani, se crezu că dacă această teorie era adevărată, măsurătoarea rampei, īncepīnd de la capătul de jos al „marei galerii”, coborīnd apoi „primul pasaj suitor” pīnă la īntretăierea lui cu pasajul coborītor şi de acolo urcīnd spre ieşire, trebuia să dea undeva un semn sau o indicaţie care să confirme cifra găsită mai sus şi să dovedească dat construirii precum şi exactitatea teoriei că un policar reprezintă un an. Această idee, care nu era nicidecum nechibzuită, era totuşi o probă decisivă. In 1872, un inginer civil fu īnsărcinat să măsoare exact pasajele, camerele, etc., ale piramidei. Raportul său confirmă pe deplin această idee. Măsurătorile lungimii rampei arătară că parcursul indicat mai sus era de 2170 şi jumătate policari pīnă la o linie trasă cu rigla şi gravată īn pereţii „pasajului coborītor”. Data construirii marei piramide este astfel īndoit adeverită, īn timp ce lungimile pasajelor sīnt verigile istoriei şi ale cronologiei cari pot fi considerate ca semne şi „o mărturie” pentru Dumnezeu īn mijlocul Egiptului.

((C789)) Graţie măsurătorilor precise ale tuturor pasajelor, furnizate de prof. Smyth, sīntem īn măsură să atingem părţile cele mai caracteristice ale mărturiei acestui „martor” din piatră, care ne vorbeşte astăzi.

((C790)) Cīnd am putut aprecia ceea ce am spus din capul locului despre acest martor, ne cugetam că dacă marea piramidă era o Biblie de piatră, dacă ea expunea planurile ascunse ale marelui Arhitect al universului, dovedindu-i preştiinţa şi īntelepciunea, atunci ea ar trebui să fie şi va fi īn armonie desăvīrşită cu Cuvīntul scris. Faptul că secretele piramidei au fost păstrate pīnă la sfīrşitul celor şase mii de ani ai istoriei lumii, şi că ea īncepe acum să pună mărturie că zorile milenare apar, este īn armonie cu Cuvīntul scris. In acelaşi chip măreaţa mărturie a Bibliei cu privire la planul glorios al lui Dumnezeu a fost ţinută ascunsă de la īntemeierea lumii, şi abia acuma īncepe să strălucească īn toată plinătatea şi măreţia ei.

((C791)) Am expus deja īn volumnle precedente şi īn celelalte capitole ale acestui volum mărturia clară a Cuvīntului, arătīnd că sīntem īn ajunul unei noi dispensţii, la revărsatul zorilor zilei milenare. Această dispensţie va aduce schimbarea domniei suverane asupra pămīntului. Autoritatea va fi luată de la „atăpīnitorul acestei lumi” (Apoc. 11:15) şi de la credincioşii săi şi va fi predată Aceluia „care are drept la ea” (Ezech. 21:27; Dan. 7:27) prin dreptul de răscumpărare, precum şi sfinţilor săi credincioşi. O mare binecuvīntare va rezulta din această schimbare pentru lumea īntreagă; totuşi perioada de transferare, īn tipul căreia domnitorul actual, „omul cel tare”, va fi legat şi despuiat (desbrăcat) de orice putere (Mat. 12:29; Apoc. 20:2) va fi un timp de mare strīmtoare. (Is. 49:24,25.) Semnele timpului indicate de Scripturi ne arată că acest timp de strīmtorare nu va sosi decīt după cea de a doua venire a lui Christos (īn Oct. 1874); că judecata naţiunilor va īncepe atunci cīnd lumina şi cunoştinţele se vor revărsa ca nişte valuri īn ziua lui Iehova. Marea piramidă ilustrează aceasta īn modul următor:

((C792)) „Pasajul coborītor” care conduce de la intrarea īn piramidă la „puţ” sau la „camera subterană”, reprezintă calea urmată de lume īn general (sub conducerea domnitorului acestei lumi, Satan) pīnă la timpul de mare strīmtorare (simbolizat prin „puţ”) īn care se va termina domnia celui rău. Este īntrucītva uşor a determina lungimea acestei perioade şi a vedea cīnd puţul strīmtorării va fi atins: e suficient a pleca de la o dată determinată, clar arătată īn piramidă şi a face apoi măsurătoarea de la acest punct de plecare. Această dată sau acest punct de plecare e fixat de īntīlnirea (joncţiunea) „primului pasaj suitor” cu „marea galerie”. El arată naşterea Domnului nostru Isus, după cum „puţul”, 33 şi 1/2 policari mai departe, marchiază moartea sa. Dacă din acest punct măsurăm lungimea „primului pasaj suitor” pīnă la joncţiunea (īntīlnirea) lui cu „pasajul coborītor”, vom determina astfel o dată caracteristică asupra acestuia din urmă. Lungimea acestui „prim pasaj suitor” este de 1542 policari pīnă la punctul de īntretăiere cu pasajul coborītor, acest punct corespunde astfel anului 1542 īnainte de Christos. Măsurīnd apoi „pasajul coborītor” de la acest punct determinat pīnă la intrarea īn „puţ” care reprezintă timpul de mare strīmtorare şi de nimicire care va pune capăt acestui veac, aducīnd cu sine prăbuşirea puterii celui rău, aflăm 3457 de policari sau ani cari trebuiesc adăugaţi la data de mai sus --1542 īnainte de Christos. Acest calcul indică deci că 1915 ani după Christos ne duc la timpul de strīmtorare, căci 1542 ani īnainte de Christos adunaţi cu 1915 ani după Christos ne dau 3457 ani. Marea piramidă aduce deci mărturie că anul 1914 va fi īnceputul unui timp de strīmtorare cum n-a mai fost de cīnd sīnt naţiunile şi nici nu va mai fi altul asemenea īn veacurile viitoare. Vedem deci că acest martor confirmă īn totul mărturia Bibliei asupra acestui subiect.--vezi Vol. 2, cap. 7, al Studiilor īn Scripturi.

((C793)) Nimeni n-ar trebuisă pună la īndoială faptul că cei patruzeci de ani cari īncepură de la sfīrşitul anului 1874 sīnt anii secerişului, chiar dacă strīmtorarea cea mare n-a atins īncă punctul culminant şi critic, chiar dacă acest timp de „seceriş” a fost, de la acea dată, o perioadă īn timpul căreia cunoştinţa a crescut considerabil (foarte mult). Amintim că figurile şi ilustraţiunile marei piramide, inclusiv diagrama „puţului”, au fost schiţate de profesorul Smyth fără să aibă īn vedere această aplicaţie, adică īn afară de orice consideraţie religioasă.

((C794)) Cuvīntul lui Dimnezeu arată clar dă judecăţile executate īn cursul acestui timp de strīmtorare vor īncepe cu biserica nominală; ele vor fi pentru ea preludiul (īnceputul) prăbuşirii sale īn mijlocul unor formidabile ciconiri de interese īntre capital şi muncă, cari se organizează astăzi pentru luptă.

((C795)) Forma şi gradul de isprăvire a acestei camere subterane sau „puţ” au o semnificaţie cu totul deosebită; o parte din pereţi şi tavalul sīnt potrivite, dar ea nu are o pardoseală unită şi reală; solul (padimentul) e scorburos, neisprăvit şi coboară īn povīrniş neregulat din ce īn ce mai prăpăstios spre peretele de răsărit, justificīnd astfel numele de „abis fără fund” ce i se dă uneori. Această cameră ne vorbeşte despre eliberare, despre libertate ca şi despre strīmtorare; despre ridicare ca şi despre degradare. In adevăr, pasajul ce duce acolo e aşa de jos şi aşa de strīmt īncīt cel ce se duce spre „puţ” trebuie să ia o poziţie foarte aplecată şi prin urmare foarte neplăcută. După ce a ajuns la această cameră, tīrīndu-se, obosit, coboară pe sol pe o treaptă īnaltă; de altă parte, tavalul este mai īnalt; acest spaţiu foarte mărit simbolizează o oarecare dezvoltare mintală a oamenilor cari merg spre desrobire, spre libertate.

((C796)) Cīt de adevărate sīnt toate acestea comparīndu-le cu faptele reale! Oare nu vedem noi deja răspīndindu-se spiritul de libertate īn sīnul masselor populare, īn sīnul naţiunilor civilizate? Nu vrem să discutăm natura acestor libertăţi, nici să examinăm dacă sīnt ele sau nu justificate; ne mărginim să constatăm că ele sīnt simbolizate de īnălţimea tavanului şi despresiunea (scufundarea) solului (pardoselii); noi constatăm numai faptul că lumina din epoca noastră, care este ziua lui Iehova, aduce cu sine spiritul de neatīrnare. Acest spirit de libertate īn atingere cu mīndria de sine, cu bogăţia şi cu puterea claselor conducătoare va fi cauza strīmtorării celei mari care, potrivit sfintelor Scripturi, are să urmeze. Cu toate că aceste lucruri abia au īnceput, regii, īmpăraţii, oamenii de stat, capitaliştii, cu un cuvīnt toţi, văd apropiindu-se evenimentele şi „īşi dau sufletul de groază, īn aşteptarea lucrurilor cari se vor īntīmpla pe pămīnt; căci puterile cerurile vor fi clătinate”. (Luca 21:26.) Organizaţiunile civile, sociale şi religioase din „lumea rea de astăzi” vor dispărea, se vor duce īn nimicirea simbolizată prin „puţ” sau camera subterană. „Puţul” este nu numai o ilustraţie a turburărilor cari vor răsturna şi vor nimici preszenta ordine de lucruri (fiindcă aceasta n-ar putea să se armonizeze cu ordinea de lucruri mai bună care va fi stabilită īn īmpărăţia lui Dumnezeu), ci el mai simbolizează şi sfīrşitul sigur al fiecărui individ care va continua să urmeze vreo cale rea şi care īn deplina lumină a vīrstei milenare va refuza să se lase de păcate şi să umble pe calea dreptăţii.--Is. 65:20; Ps. 101:8.

((C797)) Să notăm un alt fapt īn legătură cu cele de mai sus: Inclinaţia „pasajului coborītor” este potrivită pīnă īn apropierea „puţului”, apoi pasajul devine orizontal. Lungimea pasajului orizontal cuprins īntre intrarea īn camera subterană sau „puţ” şi partea īnclinată a pasajului coborītor este de 324 policari; acest punct ar corespunde anului 1591 (1915-324=1591). Acest fapt pare să indice că pe la 1591 s-a petrecut un eveniment important care a influenţat īn aşa măsură mersul civilizaţiei īncīt ea īncetă să mai urmeze o cale care duce īn jos. Ce s-a īntīmplat deci īn timpul acela? Fost-a la acea dată o mare mişcare socială care a putut să exercite o asemenea influenţă?

((C798)) Culoarul (gangul) strīmt şi īnclinat reprezintă mersul lumii īn vreme ce pasagiile coborītoare simbolizează alergarea Bisericii „chemate”. Schimbarea suferită de pasajul coborītor care din īnclinat cum era devine orizontal, pare să indice apariţia luminii şi a reformelor politice sau morale cari s-au manifestat la epoca aceea; aceasta fu īntrucītva o ameliorare a drumului urmat de omenire pe calea ce duce īn jos a păcatului.

((C799)) Reformaţiunea din veacul al 16-lea fu desigur favorabilă primenirii morale; ea curăti atmosfera morală de multă ignoranţă şi superstiţie. Protestanţii şi un mare număr de catolici admit că ea a īnsemnat īnceputul unei noi ere pe drumul progresului universal.

((C800)) Noi nu pretindem, cum pretind unii, că īn zilele noastre totul merge spre mai bune. Există chiar multe lucruri pe care noi nu le putem aproba, care nu sīnt īn armonie, nici cu civilizaţia, nici o voinţa divină. Noi nu facem altceva decīt să constatăm că īn lume domneşte un spirit mai generos şi mai „umanitar”, dar care este īncă foarte departe de spiritul Domnului nostru Isus. Totuşi această stare de lucruri e mult mai de dorit decīt superstiţia şi ignoranţa din trecut.

((C801)) In realitate, tocmai această ameliorare socială a dat naştere „teoriei evoluţiei”. Acest progres social a făcut pe mulţi să creadă că lumea evolua cu repeziciune. Din acest fapt, s-a tras concluzia că un Mīntuitor şi opera sa de răscumpărare nu erau necesare, că nu era nevoie nici de o īmpărăţie viitoare, nici de o restatornicire a tuturor lucrurilor. In curīnd biata lume va īnţelege că o regenerare bazată pe principiile egoismului nu poate decīt să mărească nemulţumirea şi chiar să ducă la anarhie. Numai copiii lui Dumnezeu, călăuziţi de Cuvīntul său, pot vedea aceste lucruri sub adevărata lor lumină.

((C802)) In timp ce dimensiunile mai sus indicate deuc o mărturie īn armonie cu cea a Bibliei, o dimensiune totuşi părea să fie īn dezacord cu Cuvīntul lui Dumnezeu; aceasta era lungimea „primului pasaj suitor” care, după cum s-a presupus, reprezenta perioada īncepīnd cu exodul poporului lui Izrael din Egipt şi terminīndu-se la naşterea Domnului nostru Isus. cu aceea arătată īn Vol. 2 al Studiilor īn Scripture, cap. 7 şi numită vīrsta iudee, care īncepu cu 198 de ani īnainte de ieşirea lui Iacob şi nu se termină, decīt īn momentul cīnd Domnul, pe care ei īl respinseră, le lăsă casa pustie, cinci zile īnainte de crucificarea sa.--Mat. 23:37,38. Perioadele biblice arătate deja īn Vol. 2 sīnt exacte, sīntem siguri de aceasta şi exactitatea lor am dovedit-o īn mai multe chipuri. Am văzut că de la ieşirea din Egipt pīnă īn anul 1 al erei creştine s-au scurs 1614 ani, iar lungimea rampei (suişului) „primului pasaj suitor” nu măsoară decīt 1542 de policari. Pe de altă parte, ştim din Cuvintele Domnului şi ale profeţilor că vīrsta legii sau timpul de „favoare” acordat Izraelului după trup nu s-a terminat la naşterea lui Isus ci trei ani şi jumătate după moartea sa, la sfīrşitul celor 70 de săptămīni de favoare a lui Izrael, adică īn anul 36 al erei noastre. Lungimea perioadei de la exod la sfīrşitul timpului de favoare este deci de 1650 ani (1614+36). Marea piramidă trebuia totuşi, după cīt se pare, să indice lungimea completă a timpului de favoare acordat lui Izrael deşi, īn anumite privinţe, măreţia şi binecuvīntările nouei dispensaţii īncepuseră deja la naşterea lui Isus. (Luca 2:10-14,25-38.) Am putut constata că piramida exprimă acest lucru īntr-un chip foarte ingenios. Lungimea „dopului” de granit este exact acea care trebuie adăugată la lungimea obţinută măsurīnd rampa (suişul) „primului pasaj suitor” de la peretele de nord a „marei galerii” pīnă la capătul de jos a dopului īnsuşi. Inţelegem prin urmare de ce acest „dop” era atīt de solid fixat ca nimeni să nu-l poată mişca de la locul său. El fu aşezat acolo de marele Arhitect īn scopul vădit de a rămīne aşa pentru ca astăzi noi să putem auzi mărturia lui care vine să īntărească pe cea a Bibliei--planul şi cronologia ei.

((C803)) Pentru a măsura lungimea „primului pasaj suitor” noi īl vom considera drept un telescop al cărui „dop” de granit a fost scos afară din tocul său pīnă ce capătul lui de sus va ocupa poziţia capătului de jos oprindu-se īn axa (inima) pasajului suitor. Distanţa de la intrarea de nord a „marei galerii” pīnă la capătul de jos al „dopului” de granit este de 1470 policari. Dacă adăugăm acum la aceasta lungimea „dopului” ieşit din „tocul” său, care este de 179 policari, obţinem un total de 1649 policari reprezentīnd 1649 ani. Diferenţa de un plicar sau de un an īntre numărul acesta şi cel arătat de cronologia Bibliei (1650), provine din faptul c㠄dopul” a fost puţin tăiat de către acei cari s-au trudit să-l mute de la locul său īn culoar.

((C804)) Astfel, acest „martor” din piatră confirmă pe deplin mărturia Bibliei şi ne arată că perioada īncepīnd de la exodul lui Izrael din Egipt pīnă la sfīrşitul favoarei lor naţionale īn anul 36 după Chr., este de 1650 ani. Această perioadă nu trebuie confundată cu celelalte două perioade paralele ale dispensaţiunilor iudaică şi creştină. Prima īncepe la moartea lui Iacob şi se termină īn anul 33 al erei noastre; cealaltă la anul 33 (la moartea lui Christos) şi se termină īn 1878 după Christos. Durata fiecărei din aceste două perioade este de 1845 ani.

((C805)) Acesta era un mod ingenios de a tăinui durata perioadei īncepīnd de la exod la naşterea Domnului nostru şi păstrīnd-o astfel ascunsă, pentru ca la timpul cuvenit marea piramidă să poată confirma mărturia Bibliei. Cititorul atent va observa numai decīt că aceasta nu se putea face decīt īn acest unic mod şi aceasta pentru două motive. Mai īntīi, pentru că perioada de favoare a poporului lui Izrael sau dispensaţia iudee care īncepe la moartea lui Iacob pătrunde īn dispensaţiunea evanghelică la fel cu ea īn timpul celor 33 de ani ai vieţii pămīnteşti a Domnului nostru Isus; īn al doilea, dacă s-ar fi construit „primul pasaj suitor” astfel ca lungimea lui măsurată īn policari piramidali să reprezinte exact lungimea vīrstei iudaice, piramida ar fi trebuit făcută şi mai mare īncă, ceea ce ar fi anulat toate punctele sale caracteristice şi īnvăţămintele ei ştiinţifice.

((C806)) Să examinăm acum „galeria cea mare” care face legătura cu „primul pasaj suitor” şi să relevăm mărturia ei simbolică. Ea e de şapte ori mai īnaltă decīt pasajul precedent. Pereţii ei sīnt formaţi din şapte rīnduri de pietre suprapuse, din calcar de culoare gălbuie, lustruite şi netezi la pipăit. „Marea galerie” are o īnălţime de douăzeci şi opt picioare; ea e īn schimb mai strīmtă; lărgimea ei uniformă e de şase picioare, dar la nivelul solului (pardoselii) se īngustează şi nu e mai largă de trei picioare; la vīrf ea e īncă şi mai īngustă. Profesorul Greaves din Oxford, care a trăit īn veacul al cincisprezecelea, o descrie astfel:

((C807)) „E o capodoperă impunătoare care, prin curiozităţile ei artistice şi bogăţia materialelor sale nu se lasă cu nimic mai prejos de cele mai măreţe construcţiuni. Această galerie (sau coridor) e construită din marmoră (calcar) albă şi netedă, tăiată īn tăblii mari pătrate. Tavanul, pereţii şi rampa sīnt făcute din materiale identice. Blocurile de piatră sīns aşa de bine ajustate īncīt e aproape cu neputinţă chiar ochilor deprinşi să le deosebească īncheieturile. Acest urcuş, foarte īnclinat, adaugă un farmec special īntregei construcţii deşi aceasta face pasajul mai alunecos şi mai greu de urcat. Aranjamentul şi aşezarea blocurilor de marmoră (calcar) a pereţilor, ale căror straturi sau rīnduri sīnt īn număr de şapte, constituesc o minune arhitecturală; fiecare din aceste rīnduri atīrnă cam cu trei policari peste rīndul de dedesupt şi aşa pīnă la vīrf”.

((C808)) Profesorul Smyth declară că e imposibil a īnfătişa īn mod fidel (exact) „marea galerie” prin tablouri.

((C809)) „O reală şi completă reprezentare a «marei galerii» cu ajutorul desenului (zugrăvelii) sau fotografiei e cu neputinţă de realizat din cauza īngustimii acestui culoar (gang), a īnălţimii sale uriaşe şi a īnclinaţiei deosebite a rampei sale (a povīrnişului). Cel ce se aşează la capătul ei de nord şi priveşte īn direcţia sud, va vedea padimentul «marei galerii» ridicīndu-se cīt vede cu ochii (cel puţin aşa i se va părea) prin mijlocul īntunericului. Inclinaţia (povīrnişul) e astfel că orice zugrăvire făcută pe un simplu plan vertical n-ar putea īnfăţişa decīt o mică parte a rampei care ar merge pīnă la vīrful pīnzei şi acolo ar ieşi din cadru. Dacă, din contră, privim de la capătul de sud spre nord, īncetăm imediat să vedem padimentul şi nu mai zărim decīt o parte din tavan care se lasă īn jos vertiginos. De fiecare parte se află pereţii posomorīţi şi īnalţi, cu rīndurile lor măreţe şi ieşite īn afară. Toate aceste planuri īnclinate şi abrupte (prăpăstioase) īţi dau o impresie de indispoziţie (de nelinişte); de o parte simţi primejdia, de alta dificultăţile anevoioase, şi de toate părţile munţi de obstacole de īnvins”.

((C810)) „Marea galerie” e un simbol minunat al mersului īn sus al adevăratei Biserici a lui Christos, al căii īnguste pe care umbl㠄turma mic㔠de īnvingători īn lunga perioadă a vīrstei evanghelice. Pereţii săi şi tavanul, frumoşi şi de culoare gălbuie odinioară, din pietre suprapuse regulat pīnă sus, nu ne povestesc despre istoria bisericii nominale cum au presupus unii, căci atunci ele n-ar avea această formă desăvīrşită şi ducīnd īn sus. Această galerie superbă ne vorbeşte despre marea favoare pe care Dumnezeu a īmprăştiat-o īn timpul vīrstei evanghelice care este „īnalta chemare”, invitīndu-ne la libertăţile şi privilegiile speciale oferite sub anumite condiţii tuturor īndreptăţiţilor īn Christos de-a lungul vīrstei evanghelice, a cărei īnaugurare avu loc prin deschiderea puţului (a gropii) simbolizīnd plătirea preţului de răscumpărare de către Christos.

((C811)) Inălţimea considerabilă a „marei galerii”--care e de şapte ori mai īnaltă decīt „primul pasaj suitor” (numărul şapte fiind un simbol al perfecţiunii sau plinătăţii)--ne īnfăţişează toată īntinderea binecuvīntărilor cuprinse īn făgăduinţa făcută lui Avraam cari sīnt oferite acum Bisericii vīrstei Evanghelice. „Camera regelui” care face legătura cu „marea galerie” reprezintă scopul final păstrat pentru toţi cei ce vor fi fost credincioşi īn condiţiunile īnaltei chemări actuale. După cum vom vedea mai departe, această cameră e un simbol foarte potrivit misiunilor din urmă ale Bisericii. „Puţul”, situat la intrarea īn galerie, simbolizează preţul de răscumpărare plătit, şi toţi cei ce vor să intre īn marea galerie (īntr-o deplină consacrare) trebuie să recunoască puţul sau preţul de răscumpărare care ne īndreptăţeşte. Astfel, piramida ne grăieşte: „Acum dar, nu este nicio osīndire pentru cei ce sīnt īn Christos Isus”.--Rom. 8:1.

((C812)) Lungimea „marei galerii”, ce pare interminabilă, arată cīt de lungă a părut vīrsta evanghelică pentru Biserică, socotit fiecare membru īn parte. Ingustimea culoarului (gangului) reprezintă foarte bine calea īngustă care duce la viaţă. Povīrnişul anevoios al rampei arată dificultăţile ce au de īntīmpinat acei cari urcă acest pasaj şi primejdiile neīncetate de a cădea iară şi iară dacă nu sīnt destul de atenţi la paşii lor. Intre aceşti pereţi de favoruri divine se află mīntuirea şi siguranţa pentru toţi acei cari prin stăruinţă caută să facă binele, să crească īn har, să urce tot mai sus pe drumul greu, să umble „nu după īndemnurile cărnii, ci după cele ale spiritului”.--Gal. 5:16; Rom. 8:4,5,13.

((C813)) Constatăm c㠄marea galerie” e clar determinată īntre cele două extremităţi ale sale--ea are un sfīrşit şi un īnceput. Aceasta arată că va veni o vreme cīnd marile şi preţioasele privilegii oferite īn veacul evanghelic nu vor mai fi acordate minănui, deoarece măreaţa īnaltă chemare de a deveni moştenitori cu Christos, de a face parte din mireasa sa, va lua sfīrşit după ce numărul hotărīt al credincioşilor cari trebuie să formeze „turma mic㔠va fi complet, răspunzīnd cu toţii la chemare. Cuvīntul scris expune mai clar ceea ce acest „martor” de piatră ne arată prin figuri simbolice. El arată că privilegiul de-a alerga după premiul īnaltei chemări este rezervat exclusiv vīrstei evanghelice. Această chemare nu fu oferită niciodată nimănui īnainte. Isus, Prinţul mīntuirii noastre, fu cel dintīi căruia I s-a oferit şi cel dintīi care primi condiţiunile ei, toate bazīndu-se pe sacrificiul de sine; şi tot El, cel dintīi primi răsplata acesteia. Extremitatea de nord a „marei galerii” marchiază momentul cīnd această mare favoare fu oferită īntīia oară, iar extremitatea de sud arată momentul cīnd această chemare ia sfīrşit.--Evrei 10:19, 20.

((C814)) Am văzut c㠄marea galerie” reprezint㠄īnalta chemare”. Să mergem acum mai departe şi să vedem la ce conduce ea pe cei ce o primesc. Scripturile arată că noi sīntem chemaţi să suferim cu Christos, să murim cu El, pentru ca mai tīrziu să luăm parte la gloria sa. Toate acestea le găsim īn mod desăvīrşit simbolizate prin calea ce duce la camera regelui, care arată că intrarea īn glorie sau īn „camera regelui” nu este directă. Acei cari au acceptat īnalta chemare trebuie mai īntīi să sufere īncercări grele īn toate privinţele, să-şi dovedească ascultarea de voinţa lui Dumnezeu, fără de care ei nu vor putea să facă parte din numărul mic al celor ce vor īnvinge. Invăţămintele scripturale, ca şi experienţele suferite de toţi cei ce aleargă după marele premiu, sīnt convingător ilustrate de marea piramidă. După cum chemarea ne conduce la consacrare şi la ucenicia sacrificiului, tot aşa „marea galerie”, ne conduce la anumite pasaje foarte joase care le simbolizează. Ajuns la capătul de sus al acestei galerii, călătorul trebuie să se aplece foarte mult ca să poată răsbate pasajul care duce la anticameră. Această īndoire sau aplecare simbolizează consacrarea sau moartea voinţei credinciosului, īnceputul sacrificiului de sine la care sīnt chemaţi toţi acei cari vor să ajungă la natura divină. Numai acei cari au acceptat chemarea şi cari au renunţat la voinţa lor proprie ştiu ce īnseamnă această jertfire de sine.

((C815)) Cupă ce am străbătut acest pasaj foarte jos, care reprezintă consacrarea, ajungem īn „anticameră”; pardoseala acestei īncepăeri nu mai este din calcar deoarece, īncepīnd chiar din prag, ea e formată din lespezi de granit. Această schimbare a naturii materialelor poate să simbolizeze schimbarea de condiţie sau noua stare a celor ce pătrund īn „anticameră”' ei devin „creaturi noi” īn Christos. Dar cīnd punem piciorul pe solul de granit pentru a intra īn această nouă condiţie ca creaturi noi, un alt obstacol ne stă īn cale: este „placa de granit”; aceasta, ca un fel de oblon, īnchide īn parte drumul, lăsīnd numai un pasaj foarte jos, asemănător celui precedent, avīnd 44 policari (1 m. 10) īnălţime, aşa că, spre a te putes bucura de privilegiile ascunse īn „anticameră”, trebuie din nou să te apleci, să te īnjoseşti. Aceast㠄placă de granit” este simbolul voinţei divine şi pare a spune celui ce a străbătut primul pasaj foarte jos, reprezentīnd lepădarea de voinţa sa proprie: „Nu e suficient că ţi-ai sacrificat voinţa, planurile, dorinţele pămīnteşti, ci tu mai trebuie să accepţi voinţa, planurile şi hotărīrile unui altuia. Nu numai că trebuie să renunţi la voinţa ta proprie, dar trebuie să te apleci īn faţa voinţei divine, s-o primeşti īn locul voinţei tale şi să devii un agent activ īn serviciul lui Dumnezeu īnainte de a fi considerat ca nouă creatură, ca moştenitor al naturii divine”.

((C816)) După ce am trecut pe sub „placa de granit”, ajungem īn „anticameră”; acolo, sīntem la larg, putem sta īn picioare, liberi, pe duşumeaua de granit (vezi diagrama). Această cameră oferă un aspect particular; pereţii ei se deosebesc unii de alţii; īn unele părţi par a fi căptuşiţi cu tăblii, iar īn altele se văd scobituri săpate adīnc. Ea ascunde desigur multe īnvăţăminte cari n-au fost īncă complet desluşite.

((C817)) Acei care au vizitat această odaie spun că ea seamănă cu o sală de scoală, ceea ce este īn perfect acord cu īnsemnătatea ei simbolică, care ne arată probele şi experienţele celor ce sīnt sfinţiţi, concepuţi de cuvīntul Adevărului. (Is. 1:18.) Aceast㠄anticamer㔠simbolizează şcoala lui Christos, disciplina--probele credinţei, ale răbdării, ale suferinţei la care sīnt supuşi toţi acei cari s-au consacrat pe deplin pentru a face voia lui Dumnezeu. Aceste probe sīnt pentru creştin un prilej bun, o ocazie binecuvīntată oferită pentru a īnvinge şi a dovedi că e vrednic să aibă ca īnvingător, un loc līngă Christos, atunci cīnd va veni ca să-şi stabilească domnia glorioasă. Dacă n-am īnvăţat aceste lecţiuni, dacă n-am trecut prin proba oferită, atunci nu sīntem fii şi nu vom moşteni natura dumnezeiască. (Evrei 12:8.) Doar īn timpul vieţii noastre pămīnteşti, după ce ne-am consacrat serviciului său, ne instruieşte Dumnezeu şi ne disciplinează. Prin aceste mijloace, Tatăl nostru ceresc ne probează īn mod serios credincioşia faţă de legămīntul nostru īncheiat cu El şi ne īnvaţă de asemeni să fim compătimitori cu īncercările şi suferinţele oamenilor, peste cari voieşte să ne pună, nu peste mult, domnitori şi judecători.--1 Cor. 6:2,3; Apoc. 2:26,27; 20:6.

((C818)) Īnainte de-a ajunge pe deplin şi īntra-devăr la „noua noastră poziţie, la natura divină”, noi trebuie nu numai să realizăm moartea voinţei noastre, dar să şi trecem prin moartea adevărată, moartea fiinţei trupeşti. Marele „martor” din piatră ne arată această. La celălalt capăt al „anticamerii” se află un mic pasaj foarte scund, singurul care duce la „camera regelui”. Aceasta din urmă, care este camera cea mai īnaltă din tot edificiul, este un simbol al perfecţiunii naturii divine care va fi dobīndită de „turma mic㔠compusă din puţinii īnvingători aleşi dintre cei mulţi chemaţi, a căror chemare e simbolizată de galeria cea mare. (Mat. 22:14.) Aceşti aleşi trebuie să treacă prin probele şi prin jertfirea de sine, reprezentate prin „anticamer㔠şi culoarel ei de intrare şi de ieşire. Chemarea la natura divină fu adresată mai īntīi Domnului nostru Isus, a cărui misiune pe pămīnt avea două scopuri bine determinate (1) de a salva pe păcătoşi prin plătind preţul de ispăşire necesar pentru răscumpărarea lui Adam şi a tuturor īn el (toţi oamenii) (Mat. 20:28; Ioan 3:16,17; 1 Tim. 1:15; 1 Ioan 3:5,8; 4:14); (2) de a dovedi prin ascultarea sa pīnă la moarte că era vrednic să moştenească natura divină şi mărirea. (Filip. 2:6-11; Apoc. 5:12.) Este tocmai ceea ce ne īnvaţ㠄marea galerie” şi care īncepe la naşterea Mīntuitorului nostru. Galeria cea mare nu simbolizează deci veacul evanghelic, care nu īncepu decīt atunci cīnd Isus a pus capăt veacului legii prin jertfa sa pe cruce, treizecişitrei de ani după naşterea sa, ci ea reprezintă īnalta chemare sau chemarea cerească ce deschide drum de intrare la natura divină prin jertfirea de sine; natura divină e simbolizată prin „camera regelui”. Domnul nostru Isus a fost chemat de la naşterea sa; şi cu īncepere de la Rusalii toţi credincioşii sīnt deopotrivă chemaţi la acelaşi mare privilegiu; totuşi numai puţini dintre ei primesc această chemare la sacrificiu; şi mai puţini īncă sīnt aceia cari īşi īntăresc chemarea şi alegerea lor prin o supunere sinceră şi loială la condiţiunile impuse umblīnd cu credincioşie pe urmele Īnvăţătorului. Durata acestei „īnalte chemări” la natura divină şi data sfīrşitului ei sīnt indicate, după cum am spus deja, de lungimea şi de capătul cel mai de sus al „marei galerii”. „Camera regelui”, la care nu se poate ajunge decīt trecīnd prin „marea galerie” şi prin „anticamer㔠şi care, īn toate privinţele, este camera cea mai īnaltă şi cea mai mare, simbolizează foarte potrivit natura divină. Henri F. Gordon o descrie astfel:

((C819)) „Această cameră, de 34 picioare lungime pe 17 lărgime şi 19 īnălţime, este o īncăpere splendidă. Ea e īn īntregime construită din granit neted de culoare roşie. Pereţii, pardoseala şi tavanul sīnt din blocuri mari tăiate īn formă dreptunghiulară şi cu aşa măestrie aşezate şi īmbinate īncīt niciun monarh din zilele noastre n-ar putea dori o operă de artă mai minunată şi mai desăvīrşită. Singurul obiect ce se află īn această cameră este o ladă goală, un chivot (de granit), fără capac. Remarcăm că această ladă are aceleaşi dimensiuni ca şi chivotul legămīntului din tabernacolul lui Moise”.

((C820)) Granitul folosit īn marea piramidă, ca şi aurul īn tabernacolul şi īn templul tipic al lui Izrael, reprezintă lucrurile divine, natura divină. Cele două culoare (ganguri) foarte joase, dintre care unul conducīnd īn „anticamer㔠iar altul īn „camera regelui”, corespund celor două perdele ale tabernacolului dintre care una era īn locul sfīnt (īn Sfīnta), iar cealaltă īn locul prea-sfīnt (īn Sfinta Sfintelor). Lada de granit, unica mobilă din camera regelui, corespunde chivotului legămīntului care era singura mobilă īn locul prea-sfīnt al tabernacolului şi īn templu. Ceea ce īn unul era din aur īn cealaltă e din granit, şi amīndouă au aceeaşi īnsemnătate simbolică.

((C821)) Dar aceasta nu e totul. Marile adevăruri şi īnvăţăminte sombolizate prin cele două despărţituri din tabernacol şi din templu, de Sfīnta şi de Sfīnta Sfintelor şi de perdelele lor despărţitoare, sīnt sombolizate exact şi īn marea piramidă prin cele două īncăperi, „anticamera” şi „camera regelui” cu pasajele lor de comunicaţie. „Anticamera”, ca şi locul sfīnt din tabernacol, reprezintă starea de concepere, de armonie şi de īnrudire cu Dumnezeu, pe toţi aceia pe care Tatăl ceresc īi consideră ca noi creaturi, moştenitori cu Christos, cari vor participa la natura divină şi la glorie cu El, credinciosul este moştenitorul tuturor acestor prespective măreţe atunci cīnd, după ce a primit iertarea păcatelor şi īmpăcarea cu Dumnezeu prin preţul de răscumpărare, īşi oferă persoana sa ca jertfă vie īn serviciul lui Dumnezeu (Rom. 12:1) pentru a fi īndreptăţit. După cum prima perdea din tabernacol reprezintă consacrarea, lepădarea de sine sau moartea propriei noastre voinţe şi supunerea noastră deplină voinţei divine, tot astfel intrarea (uşa) scundă a „anticamerei” simbolizează acelaşi mare eveniment care este īnceputul umblării īn īnnoirea vieţii a tuturor acelora cari vor voi să devină membri ai preoţimii regale.--Mat. 7:13,14; Luca 13:24-27.

((C822)) După ce a suferit această probă care constă īn a se oferi pe sine īn īntregime pe altarul de jertfă, credinciosul nu mai este considerat de Dumnezeu ca fiinţă omenească, ci ca o „nouă creatură”, ca unul care este „părtaş al naturii divine”. In realitate, el nu este părtaş de fapt la aceasta īn timpul experienţelor, a sacrificiilor zilnice şi a īnvăţămintelor din vieaţa prezentă, toate aceste lucruri sīnt reprezentate prin īntocmirea deosebită a preţilor din „anticamera” piramidei sau īncă şi mai mult de masa cu pīinile pentru punerea īnainte, de candelabrul de aur şi de altarul pentru jertfele binemirositoare din locul sfīnt al tabernacolului. Credinciosul nu va participa cu Christos la deplinătatea naturii divine şi la mărirea promisă (moştenirea lui veşnică simbolizată prin „camera regelui”) decīt avīnd parte de īntīia īnviere, totuşi numai după ce a trecut prin perdeaua a doua a tabernacolului sau de pasajul foarte scund ce conduce la camera regelui.

((C823)) Astfel, marea piramidă adeverşte nu numai mersul īn jos (coborītor) al omenirii īn păcat, dar şi diferitele etape succesive ale planului lui Dumnezeu menit să elibereze omenirea, graţie drumului spre viaţă deschis prin moartea şi īnvierea Domnului nostru Isus.

((C824)) Diagrama ne arată că pardoseala de granit nu ajunge pīnă la intrarea īn „anticameră”, pe cīnd tavanul este īntreg din granit. Aceasta pare să ne īnveţe o lecţie īn perfectă armonie cuunele īntocmiri ale planului divin referitoare la cei chemaţi cari se luptă ca să dobīndească natura divină. După cum am văzut deja, primul pasaj foarte scund simbolizează consacrarea propriei voinţe a credinciosului care, īn urma acestui fapt, dobīndeşte o liberă intrare īn „locul sfīnt” (īn „Sfīnta”) sau condiţia de sfinţenie a celor candidaţi la moştenirea gloriei şi nemuririi reprezentate prin „anticamera” care e acoperită de tavanul din granit; totuşi, credinciosul nu este īncă socotit ca participīnd pe deplin la noua natură īnainte de a fi fost „făcut viu”, īnainte de a fi intrat īn activitate şi de a umbla īn īnnoire de vieaţă. Această a doua probă e simbolizată prin „placa de granit” care, prin poziţia ei deosebită, pare suspendată, aproape să cadă sau să īmpiedece orice mers īnainte; ea parcă voieşte a spune: „Pelerinule, ai venit pīnă aici, te-ai consacrat lui Dumnezeu, e bine; totuşi tu nu vei avea niciun drept la natura divină la care ai fost chemat sau invitat dacă nu eşti īnsufleţit de spiritul adevărului īn serviciul activ al lui Dumnezeu”. Cele trei faze sau etape prin care trebue să treacă cei chemaţi īn vīrsta evanghelică, spre a intra īn gloria Domnului lor, sīnt astfel arătate īn marea piramidă ca şi īn Scripturi. Aceste sīnt: (1) consacrarea sau conceperea de spirit prin cuvīntul adevărului simbolizat prin pasajul foarte scund ce duce īn „anticameră”; (2) īnsufleţirea care ne mīnă īn serviciul activ şi la sacrificiu prin sfinţirea spiritului şi prin credinţa adevărului, ceea ce e simbolizat prin pasajul foarte scund sub „placa de granit”; (3) naşterea spiritului īn asemănarea desăvīrşită a Domnului nostru prin participarea la īntīia īnviere simbolizată prin culoarea (gangul) foarte scund care duce la „camera regelui”.

Natura omenească şi natura spirituală arătate deosebit īn marea piramidă

((C825)) Dacă trasăm axa verticală a marei piramide asupra ansamblului nord-sud ce arată aşezarea generală a culoarelor şi a camerelor, vom constata că, „camera reginei”, cu al ei „pasaj orizental”, „pasajul coborītor”, „primul pasaj suitor” şi marea galerie, sīnt situate la nord de această linie sau axă, īn timp ce „anticamera” şi „camera regelui” sīnt la sud. Arhitectul marei piramide (Iehova) a arătat prin aceasta deosebirea ce există īntre diferitele naturi, după cum s-a explicat şi īn Vol. 1, cap. 10.

((C826)) „Camera reginei” reprezintă perfecţiunea umană realizată cīnd vīrsta milenară va readuce la asemănarea morală cu Creatorul pe toţi acei cari, prin ascultarea lor, se vor dovedi vrednici de aceasta. Peretele de sud sau cel mai īndepărtat de această cameră se găseşte pe axa piramidei; aceasta arată că omenirea, restabilită la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, deşi pămīntească, va fi totuşi apropiată de natura divină atīt cīt o natură poate să fie apropiată de o alta al cărei chip este. Toate pasajele coborītoare care duc īn direcţia acestei axe īnvaţă că dorinţele şi străduinţele membrilor Bisericii, chemaţi īn veacul evanghelic, sīnt toate īndreptate spre un ţel ce se află dincolo de perfecţiunea omenească, īn timp ce străduinţele celorlalţi oameni ce se vor īntoarce la Dumnezeu vor ţinti spre dobīndirea naturii umane perfecte. Numai membrii Bisericii deveniţi comoştenitori cu Christos, vor dobīndi plinătatea naturii divine.

((C827)) „Camera subteran㔠sau „groapa” simbolizīnd strīmtorarea şi moartea, e situată de fiecare parte a axei verticale a piramidei; ea nu e deci cu totul de aceeaşi parte, cum e cazul cu „camera reginei” şi culoarul care duce la dīnsa; acest fapt nu e opus interpretării ce tocmai am dat-o căci, la urma urmelor, groapa nu face parte din construcţia piramidei; ea e situată sub piramidă, mult sub nivelul fundaţiilor bazei. Această īncăpere ne mai īnvaţă probabil şi altceva; vedem īntr-adevăr că o linie verticală trasă de la peretele său de sud, sau cel mai īndepărtat, trece de asemeni exact prin peretele de sud sau cel mai īndepărtat al „anticamerei”; aceasta corespunde fără īndoială avertismentului Scripturilor arătīnd că o persoană intrată deja īn locul sfīnt (īn Sfīnta) sau ajunsă la condiţiunea de sfinţire, fiind deci concepută de cuvīntul adevărului şi īnsufleţită de el, poate īncă să săvīrşească păcatul care duce la moarte--la moartea a doua.

((C828)) Situaţia „groapei”, īn raport cu axa piramidei, are poate o semnificaţie care interesează īncpăerile piramidei situate deasupra „groapei”. S-ar părea astfel că moartea a doua sau nimicirea veşnică, fără speranţă de īntoarcere, va fi pedeapsa, nu numai acelora cari vor păcătui de bună voie īn timpul vīrstei milenare şi cari vor refuza să accepte ocaziunile favorabile şi binecuvīntate de restabilire la perfecţiunea umană, dar şi pedeapsa acelora cari au fost sfinţiţi īn timpul vīrstei evanghelice şi cari de bună voie au lepădat haina dreptăţii lui Christos ce le fusese dăruită şi pe care o acceptaseră.

((C829)) O altă cugetare cu privire la axa verticală a piramidei este vrednică de atenţia noastra. Prima venire a Domnului nostru şi moartea sa reprezentate prin orificiul (gura) „puţului” sīnt indicate de partea axei piramidei care ilustrează natura umană. Este deasemeni interesant de a constata că extremitatea superioară (capătul de sus) a „puţului” este la acelaşi nivel cu pasajul ce duce la „camera reginei” care simbolizează perfecţiunea umană. Astfel marea piramidă pare să ne grăiască: „El s-a făcut trup”, şi omul, Cristos Isus, „s-a dat pe sine īnsuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi”. (2 Cor. 5:15; Evr. 2:9; 1 Tim. 2:5,6; 1 Ioan 2:2.) Cu toate acestea el nu cunoscu păcatul, el era sfīnt deosebit de păcătoşi şi nu luă parte cītuşi de puţin la mersul degradant şi vinovat al rasei lui Adam (simbolizat prin pasajul coborītor ce duce la „groapă”). Pe līngă aceasta, poziţia „grotei” (peşterii) īn puţ şi faptul că ea e naturală şi nu săpată īn stīncă au deasemeni o īnsemnătate. Această peşteră simbolizează evident moartea Domnului nostru Isus; faptul că ea e naturală arată că sacrificiul Domnului nu fu un expedient (mijloc improvizat) de ultimă oră, ci un eveniment rīnduit şi hotărīt mai dinainte īn planul lui Iehova, īnainte să fi īnceput punerea īn aplicare a acestui plan, simbolizat prin piramidă. Situaţia (poziţia) peşterii deasupra şi nu la nivelul planului de bază al edificiului pare să ne spună, īn conformitate cu Sfīnta Scriptură, că dacă Domnul nostru Isus, a murit ca preţ de răscumpărare pentru păcătoşi, el n-a coborīt īnsă īn păcat şi īn degradare; chiar īn moarte el rămase īn limitele şi hotarele planului divin simbolizat prin structura piramidei aşezată īn īntregime deasupra liniei de bază a edificiului.

((C830)) Acum se ridică o chestiune de mare interes, Oare mărturia marei piramide confirmă ea mărturia Scripturilor cu privire la timpul sfīrşitului īnaltei chemări? Capătul de sud al „marei galerii” indică el data exactă arătată de Sfīnta Scriptură ca fiind sfīrşitul chemării lui Dumnezeu de a participa la natura divină? Oare piramida contrazice sau confirmă Cuvīntul lui D-zeu cu privire la perioada acestei īnalte chemări?

((C831)) Aceasta va fi o altă īncercare hotărītoare, nu a Cuvīntului lui Dumnezeu şi a mărturiei sale sublime care este superioară oricărei alteia, ci o punere la īncercare a acestui „martor” de piatră. Oare acest martor va confirma el odată mai mult că construcţia lui e inspirată de Dumnezeu şi īn acord cu mărturia Sfintei Scripturi? Dacă el este īn armonie perfectă cu Cuvīntul scris şi aceasta pīnă şi īn cele mai mici amănunte, atunci merită īntr-adevăr numele ce i l-a dat doctorul Seiss: „O minune de piatră”.

((C832)) Putem spune cu certitudine că acest martor grandios merită acest nume. Mărturia lui se acordă īn totul chiar şi īn cele mai mici amănunte cu planul lui Dumnmezeu aşa cum am īnvăţat să-l cunoaştem din Sf. Scriptură. Armonia desăvīrşită a piramidei cu Biblia nu lasă nicio īndoială că aceeaşi putere divină care a inspirat pe profeţi şi pe apostoli a inspirat şi pe acest martor de piatră. Să examinăm deci īn mod deosebit cīteva din consonanţele acestor două mărturii.

((C833)) Să ne amintim că, potrivit Sfintei Scripturi, sfīrşitul puterii naţiunilor şi timpul de strīmtorare care vor aduce prăbuşirea īmpărăţiilor actuale vor urma anului 1914 şi că puţin timp īnainte de prăbuşirea finală, Biserica lui Christos va fi „schimbat㔠şi glorificată. Să ne amintim de asemenea că Sf. Scriptură ne dovedeşte īn felurite chipuri--prin ciclurile jubiliare, prin cele 1335 de zile din Daniel, prin dispensaţiunile paralele, etc.--că secerişul sau sfīrşitul veacului acestuia a īnceput īn octomvrie 1874, dată la care marele Secrător-şef trebuia să fie prezent. Vedem de asemenea că şapte ani mai tīrziu, īn Octombrie 1881, „īnalta chemare” luă sfīrşit ca chemare generală, dar că alţii au fost īncă admişi mai tīrziu la aceleaşi favoruri pentru a īnlocui pe unii chemaţi cari, īn īncercarea lor, se dovediră nevrednici de răsplata promisă. Să ne īntoarcem acuma la „martorul” de piatră şi să vedem īn ce chip ne dă el aceleaşi date şi cum ilustrează aceleaşi īnvăţăminte.--Apoc. 3:11.

((C834)) Lungimea rampei „marei galerii” de la peretele de nord pīnă la peretele de sud a fost măsurată de două ori cu foarte mare grije īn cursul ultimilor doi ani. Trei diferite lungimi au fost obţinute: (a) o primă măsurătoare a fost făcută de la peretele de nord pīnă la „treaptă”. La celălalt capăt al galeriei; apoi lăsīnd la o parte īnălţimea verticală a acesteia, s-a continuat a se măsura suprafaţa de sus a acestei „trepte” pīnă la peretele de sud. Această lungime este aceea a liniei bătătorită a rampe pe care se poate umbla; (b) o altă măsurătoare dă lungimea rampei „marei galerii”, darprelungită prin „treapt㔠ca şi cīnd ea n-ar exista; (c) o a treia măsurătoare arată lungimea completă a rampei „marei galerii” inclusiv īnălţimea „treptei” şi lungimea suprafeţei de sus pīnă la peretele de sud. Prof. Smyth, care primul făcu măsurătorile; află pentru (a) 1874 policari piramidali; pentru (b) 1881 şi pentru (c) 1910 policari. Dl. Flinders Petrie găsi că fiecare din aceste lungimi era mai mare cu 8/10 (opt zecimi de policar). O evaluare potrivită, fără nici o īndoială foarte aproape de măsura exactă, ar fi pentru (a) 1875 policari, pentru (b) 1882 şi pentru (c) 1911 policari piramidali.

((C835)) Dacă fiecare policar din aceste diferite lungimi reprezintă un an, cum spun şi admit toţi acei cari au studiat piramida, se naşte īntrebarea care ar fi deci datele indicate de aceste diferite lungimi cu privire la sfīrşitul „īnaltei chemări” la natura divină simbolizată prin „marea galerie”? In aceste calculări de perioade, trebue să ţinem seama de modul de a socoti astăzi anii ştiind că anul 1 al erei creştine este cu un an şi trei luni īn īntīrziere faţă de data reală a naşterii lui Isus, după cum s-a arătat aceasta īn Vol. 2 al „Studiilor īn Scripturi”. Dacă data naşterii lui Isus este punctul de plecare al perioadelor noastre, trebue să ţinem seama de aceasta pentru a obţine datele efective la care ne duc aceste perioade. Pentru a simplifica socotirea vom lua totuşi ca punct de plecare īnceputul erei creştine astfel cum e fixată astăzi; vom socoti, cu īncepere de la acest punct, lungimile sau perioadele piramidale, apoi vom scădea din fiecare din ele un policar şi un sfert (sau un an şi un sfert) şi vom obţine datele adevărate după modul de al calcula timpul; găsim astfel: (a) 1875 1/4 = 1873 3/4; (b) 1882 1/4 = 1880 3/4; (c) 1911 - 1/4 = 1909 3/4; sau datele: (a) Octomvrie 1874; (b) Octomvrie 1881 şi (c) Octomvrie 1910.

((C836)) Aceste trei diferite date sīnt īn perfect acord cu acele pe care le-am găsit īn Biblie. Ele arată c㠄secerişul” sau sfīrşitul veacului īncepu īn Octomvrie 1874; c㠄chemarea” generală s-a terminat īntr-adevăr īn Octomvrie 1881. Dar deşi chemarea generală a īncetat īn 1881, privilegiile acestei chemări sīnt īncă oferite cītva timp anumitor persoane vrednice de ea; acestea iau locul altor persoane chemate mai īnainte, īnsă cari, īn timpul īncercării lor, s-au dovedit nevrednice de coroanele puse pentru ele la o parte, atunci cīnd au acceptat chemarea. Sf. Scriptură nu ne arată cīt timp va dura această cernere a consacratilor īn cursul căreia unii vor dobīndi coroanele acelora cari vor fi socotiţi nevrednici de ele şi a căror nume vor fi şterse din cartea vieţii şi īnlocuite cu altele. (Apoc. 3:5,11.) Data 1910 arătată de piramidă pare a se armoniza perfect cu cele arătate de Biblie. Ea cade cu patru ani īnainte de expirarea timpului de domnie acordat naţiunilor. Potrivit cuvintelor Domnului, cei ce vor īnvinge vor fi socotiţi vrednici să scape de perioada cea mai critică a timpului de strīmtorare care va veni peste lumea īntreagă după Octombrie 1914; anul 1910 pare să fie un punct de plecare, o dată deja importantă pentru Biserică.

((C837)) Oare nu este aici o potrivire vrednică de notat īntre acest „martor” de piatră şi Biblie? Octombrie 1974 şi Octombrie 1881 sīnt date exacte, īn timp ce 1910, deşi nu e arătată īn Biblie, pare totuşi să fie o dată foarte potrivită şi pare să arate un eveniment important īn legătură cu īncercarea Bisericii. 1914 este după cīt se pare bine stabilit, īncheindu-se cīnd trebue să īnceapă cea mai mare strīmtorare din lume prin care vor trebui să treacă unii din „mulţimea cea mare”. Este posibil ca această dată să fie īn legătură cu terminarea alegerii, a īncercărilor şi cu glorificarea corpului lui Christos; este posibil de asemenea ca ea să fie īn legătură cu purificarea (curăţirea) unui număr oarecare din această mare mulţime de credincioşi consacraţi cari, din cauza fricei şi a lipsei de curaj, n-au putut aduce lui Domnezeu o jertfă plăcută şi s-au lăsat īntrucītva molipsiţi de ideile şi de felul de vieaţă al lumi. Mare număr din acei cari formează această clasă vor sfīrşi fără īndoială prin a ieşi din marea strīmtorare la sfīrşitul acestei perioade. (Apoc. 7:14.) Mulţi sīnt īncă legaţi īn snopii de neghină şi trebuie să fie arşi; abia īn mijlocul focului turburărilor de la sfīrşitul extrem al secerişului vor fi arse legăturile Babilonului care-i īnrobeşte, şi ei vor putea fi mīntuiţi, „dar ca prin foc”. (1 Cor. 3:15.) Ei vor asista la nimicirea desăvīrşită a marelui Babilon şi vor fi loviţi īntrucītva cu plăgile lui. (Apoc. 18:4.) Cei patru ani, de la 1910 pīnă la sfīrşitul lui 1914, arătaţi īn marea piramidă, vor fi fără īndoială un timp de īncercări aspre pentru Biserică, precedīnd, īn lume, anarhia care nu poate să dureze mult timp.--Mat. 24:22.

((C838)) Dar minunatul simbolism al marei piramide nu se opreşte aici; armonia sa remarcabilă cu planul divin e īncă manifestată prin o altă trăsătură caracteristică. Este, īntr-adevăr, logic a se admite că cele două mari evenimente marcante ale veacului nostru, adică: (1) a doua venire a Domnului nostru şi (2) īnceputul secerişului, sīnt indicate la capătul de sus al „marei galerii”, după cum moartea şi īnvierea sa sīnt indicate la capătul de jos al „puţului”. Īn această privinţă noi nu sīntem īnşelaţi. Există o deschizătură la capătul de sus sau sudic al peretelui de est al galeriei, la partea sa cea mai īnaltă deasupra „treptei”; acest orificiu uneşte „marea galerie” cu camera neterminată situată deasupra „camerei regelui”. Această deschizătură ne spune īn limbajul simbolic al piramidei: „O fiinţă cerească, care nu are trebuinţă de pămīnt pentru a umbla, a intrat pe aici, căci el poate să se ducă şi să vină ca vīntul”. Pe de altă parte, măsurătorile peretelui de sud al marei galerii, făcute de prof. Smyth, arată că acesta din urmă este īnclinat şi că la partea sa de sus atīrnă cu 7 policari peste muchia de la baza sa. Piramida ne spune astfel că īnainte cu 7 ani de sfīrşitul īnaltei chemări (īnainte de Octombrie 1881) fiinţa măreaţă a cerurilor va veni; că de la acest timp, de la Octombrie 1874, chemarea generală a restrīnsă treptat pīnă la sfīrşitul ei īn Octombrie 1881, ceea ce se arată prin īnclinarea peretelui de sud al marei galerii. Aceasta este īn perfectă armonie cu mărturia Bibliei relevată īn volumele „Studiilor īn Scripturi”.

((C839)) Amintim aici că noi īnşine, cari am īnţeles mărturia Scripturilor cu privire la timpuri şi anotimpuri, nu am luat parte de loc la măsurătorile marei piramide. Pe de altă parte, cei cari au măsurat-o nu aveau nici ei vreo cunoştinţă de aplicaţiunea noastră profetică ale acestor măsuri cīnd le-au scos īn evidenţă şi, probabil, nici acuma nu ştiu ceva mai mult īn această privinţă. In atari condiţiuni trebue oare să admitem că e o simplă coincidenţă datorită īntīmplării exacta potrivire a celor şase mii de ani ai istoriei omenirii cu feluritele lungimi ale marei piramide? Nu, de sigur nu, ci adevărul e mult mai ciudat şi mai minunat decīt īnchipuirea: „Domnul a făcut lucrul acesta, şi este o minunăţie īnaintea ochilor noştri”.--Ps. 118:23.

((C840)) S-ar părea deasemenea că la terminarea favorurilor speciale ale chemării evanghelice generale (īn Octomvrie 1881, va trebui să se īnvedereze binecuvīntările făgăduite lumii. „Puţul”, al cărui capăt de sus arată preţul de răscumpărare care asigură binecuvīntările destinate lumii, pare să arate la capătul său de jos (care dă īn „pasajul suitor”), data la care aceste binecuvīntări ale restatornicirii tuturor lucrurilor vor īncepe să se răspīndească. Puţul pare aspune că binefacerile preţului de răscumpărare vor īncepe să binecuvīnteze toate familiile pămīntului, numai după ce se va termina alegerea din vīrsta iudaică şi din vīrsta evanghelică.

((C841)) Să adoptăm anul 1881 ca data bine stabilită a īnchiderii chemării speciale şi a favoarei din vīrsta evanghelică şi ca data cu īncepere de la care binecuvīntările restatornicirii īncep a se răspīndi; să presupunem că partea de jos a „puţului” arată 1881; să măsurăm acum de la acest punct pasajul coborītor dar urcīnd rampa pīnă la intrarea primitivă a piramidei. Această distanţă este de 3826 policari piramidali; ea reprezintă deci 3826 ani. Dacă presupunerea noastră e exactă, un mare eveniment trebue să fi avut loc cu 3826 ani īnainte de 1881 după Christos. Căutīnd faptele istorice relatate īn Cuvīntul lui Dumnezeu, găsim o confirmare remarcabilă a presupunerii noastre; 3826 ani īnainte de 1881, adică īn 1945 īnainte de Christos, Isaac, seminţia tipică potrivită făgăduinţei, deveni moştenitorul tuturor bogăţiilor tatălui său Avraam. (Gen. 15:5,6.) El putu, prin urmare, să binecuvīnteze pe toţi fraţii săi, pe Ismail, fiul Agarei, care este un simbol (tip) al Izraelului după trup, şi pe numeroşii fii şi fiice ai Keturei, a doua nevastă a lui Avraam (simbolizīnd lumea īn general).

((C842)) Pasajul coborītor īncepīnd de la marginea exterioară a intrării piramidei pīnă la marginea cea mai apropiată de orificiul de jos al „puţului”, măsurat īn policari piramidali, arată īn policari, sau ani, perioada cuprinsă īntre ziua cīnd Isaac, care era un tip (asupra căruia zăceau, sub formă tipică, făgăduinţele de a binecuvīnta lumea), deveni moştenitorul tuturor binecuvīntărilor tatălui său, īn 1945 īnainte de Christis, iar pe de altă parte, arată ziua (īn 1881 după Chr.) cīnd Christos, adevăratul Isaac, moştenitorul tuturor lucrurilor (Gal. 3:16,29; Evr. 1:2) putea īntr-adevăr să īnceapă a binecuvīnta lumea.

((C843)) Să recapitulăm: să măsurăm lungimea perioadei cuprinsă īntre momentul cīnd Isaac moşteni de la tatăl său şi dobīndi privilegiul de a putea binecuvīnta pe fraţii săi, pīnă īn 1881 după Christos. Isaac luă īn stăpīnire moştenirea sa la moartea lui Avraam, 100 ani după ce legămīntul fu īncheiat cu Avraam. (Avraam avea 75 de ani cīnd acesta fu īncheiat şi muri la vīrsta de 175 ani.) De la īncheierea legămīntului pīnă la moartea lui Iacob, fiul lui Isaac, se scurseseră 232 de ani. Dela momentul cīnd Isaac īşi luă īn stăpīnire moştenirea--la 100 de ani după ce legămīntul fu īncheiat--şi pīnă la moartea lui Iacob, sīnt deci 132 de ani (232-100=132). Adăugīnd la această cifră cei 1813 ani scurşi de la moartea lui Iacob pīnă la īnceputul erei creştine; obţinem astfel anul 1945 īnainte de Christos, ca data la care Isaac, moştenitorul tip (preīnchipuitor) intră īn posesiunea tuturor bunurilor tatălui său. (Gen. 25:5.) Aceşti 1945 ani a. Chr. adăugaţi la 1881 ani după Chr., ne dau cei 3826 ani indicaţi de policarii piramidali ca fiind lungimea perioadei ce trebue să treacă īntre momentul cīnd moştenitorul tip (simbolic), Isaac, aduce binecuvīntări tipice fraţilor săi şi momentul cīnd Christos, adevăratul moştenitor pentru care Isaac nu era decīt un tip (un simbol), īncepe să binecuvīnteze lumea.

((C844)) Se va īntreba poate care fu īnceputul lucrării de restatornicire īn Octombrie 1881? Intr-adevăr, nimic nu s-a īntīmplat atunci ca lumea să poată vedea clar. Noi umblăm īncă prin credinţă şi nu prin vedere. De la 1881 toate etapele (fazele) pregătitoare īn vederea marei lucrări de restatornicire pot fi considerate ca primele picături ale ploaiei torenţiale de binecuvīntări care vor reīnviora īn curīnd tot pămīntul. Numai ochiul credinţei poate vedea clar, la lumina Cuvīntului lui Dumnezeu, evenimentele ce veniră pe neaşteptate īn 1874 şi 1881. Această din urmă dată indica sfīrşitul īnaltei chemări şi, prin urmare, īnceputul proclamării īntre popoare a restatornicirii tuturor lucrurilor--erau primele sunete ale trīmbiţei marelui Jubileu. Abia la această dată, pentru prima oară, autorul acestui volum--şi numai dīnsul singur, după cīte ştie--a putut observa deosebirea ce există, pe de o parte īntre chemarea la natura divină īn timpul vīrstei evanghelice şi, pe de altă parte ocaziunile favorabile şi perspectivele restatornicirii care trebuie să readucă pe om la perfecţiunea umană şi să-i dea īnapoi tot ceea ce fu pierdut prin Adam īn Eden. (Mat. 18:11.) Cunoştinţa tuturor acestor lucruri trebuia să sosească la sfīrşitul īnaltei chemări a Evangheliei. această coincidenţă decīt īn timp ce scria acest capitol. Nu este oare īntr-adevăr vrednic de notat că abia la sfīrşitul anului 1881 apăru lucrarea intitulat㠄Hrană pentru creştinii cugetători”? Acest volum de 166 pagini, publicat īntr-un milion patru sute de mii de exemplare, fu distribuit īn Statele Unite şi Marea Britanie.

((C845)) Relativ la publicarea acestei lucrări şi la marea şi grabnica ei distribuire, e bine să observăm următoarele trei amănunte: (1) Nicio altă carte, poate n-a fost vreodată atīt de larg răspīndită īntr-un răstimp atīt de scurt sau prin aceleaşi procedee. In trei duminici consecutive fu distribuită īn mod gratuit la ieşirea din biserică, īn principalele oraşe ale Statelor Unite şi Marei Britanii, prin serviciul special de mesagerii al districtului. In oraşele de mai mică importanţă ea a fost distribuită prin serviciul poştal regulat. (2) Cheltuelile făcute cu această ocazie 210.000 frs. au fost acoperite din contribuţiile voluntare, fără să se fi făcut niciun apel la acestea. (3) După a noastră cunoştinţă, această lucrare este prima carte publicată care arată limpede diferenţa īntre īnalta chemare a Bisericii evanghelice, pe de o parte, şi binecuvīntările restatornicirii, pentru lume īn general, pe de altă parte. In acest volum, Octomvrie 1881 era indicat ca data sfīrşitului acestei īnalte chemări.

((C846)) Să examinăm acum drumul pe care va fi īnvitată lumea să umble pentru a primi vieaţă veşnică īn timpul veacului milenar.

((C847)) Camera de sus sau „camera regelui” reprezintă natura divină; „marea galerie” sau, drumul care duce la ea, reprezintă chemarea pentru a deveni părtaşi ai naturii divine. „Camera reginei”, situată sub „camera regelui”, simbolizează natura umană desăvīrşită, iar drumul care duce la ea este o icoană a drumului care duce la vieaţă pe care va trebui să umble lumea īn timpul veacului milenar pentru a atinge perfecţiunea. Aceste două drumuri, şi destinele finale ale omenirii la care conduc ele au fost deschise şi făcute accesibile, prin jertfa preţului de răscumpărare oferit de Mīntuitorul pentru toţi. Aceasta este admirabil arătat prin explozia „aparent㔠ce pare să fi deschis īn mod violent orificiul (gura) „puţului”, făcīnd astfel posibilă intrarea la cele două pasaje care simbolizează, pe de o parte, chemarea actuală a Bisericii la natura divină şi, pe de altă parte, chemarea lumii īn timpul epocii milenare, chemare ce va conduce omenirea la restabilirea perfecţiunii omeneşti.

((C848)) Marea piramida, īn armonie, cu Scripturile, ne īnvaţă astfel că Christos „a adus la lumină vieaţa (restabilirea la vieaţa umană desăvīrşită, simbolizată prin camera reginei) şi nemurirea (natura divină reprezentată prin camera regelui), prin Evanghelie”--vestea bună a mīntuirii.--2 Tim. 1:10.

((C849)) „Puţul” era unicul drum prin care se putea ieşi din pasajul coborītor şi ajunge la „camera reginei” şi la „marea galerie”; la īnceput īntr-adevăr nu se putea trece īn „primul pasaj suitor” din cauza „dopului” de granit. „Martorul” de piatră ne arată prin aceasta că niciun membru al rasei umane decăzute nu putea ajunge la vieaţă (la vieaţa umană) sau la nemurire (la natura divină) prin legămīntul sau chemarea legii mozaice. Cu toate c㠄primul pasaj suitor” fu un drum (o cale), nimenea nu putea umbla pe el. Tot astfel era şi cu legămīntul legii care oferea o cale spre vieaţă, dar din cauza slăbiciunilor cărnii nimenea n-a putut umbla pe această cale aşa fel ca să dobīndească vieaţa oferită. (Rom. 3:20.) Crucea, sacrificiul, preţul de răscumpărare sīnt astfel īn mod special puse īn evidenţă īn acest „martor” de peatră; īn Scripturi deasemeni ele ocupă un loc mai important decīt oricare altă dispoziţiune (īntocmire) din planul divin. „Nimeni nu vine la Tatăl decīt prin mine” (Ioan 14:6) a zis Isus. „V-am īnvăţat ce toate, aşa cum am primit şi eu: că Christos a murit pentru păcatele noastre”--zice Pavel. (1 Cor. 15:3.) „Puţul” (reprezentīnd sacrificiul--moartea--şi īnvierea lui Christos) este singurul drum (singura cale) care duce la vieaţă şi la nemurire--ne spune marea piramidă.

((C850)) Pasajul care duce la „camera reginei” este scund şi călătorul trebue să-şi aplece capul cu umilinţă īnaintea tuturor pretenţiunilor sale. Calea urmată de cei ce fac binele a fost totdeauna o cale a umilinţei. Tot aşa va fi şi īn epoca milenară cīnd toţi vor trebui să asculte şi să se supună īn mod riguros legilor stricte ale īmpărăţiei lui Christos. El va cīrmui cu un toiag de fier. (Apoc. 2:27.) El va face din neprihănire (Is. 2:11), o lege şi din dreptate o cumpănă; orice limbă va trebui să mărturisească despre mărirea şi puterea sa şi orice genunchi va trebui să se plece sub legea şi sub domnia sa. In ziua aceea, numai cei umiliţi şi cei dreptţi vor īnflori.--Is. 28:17; Rom. 14:11; Ps. 92:12, 13.

((C851)) „Camera reginei” simbolizează sfīrşitul lucrării de restatornicire--perfecţiunea umană; ea are şapte feţe dacă socotim pardoseala ca o faţă şi tavanul cu cele două panuri (părţi) ca două feţe (vezi diagrama). Culoarul care duce la această cameră ascunde la fel cifra şapte care exprimă perfecţiune. Prima parte a culoarului ce duce la „camera reginei” şi formează cele şase şeptimi din lungimea totală este foarte scundă; ea reprezintă cei şase mii de ani scurşi şi ne arată că era foarte greu a trăi īn condiţiuni de īndreptăţire, căci trebuia multă umilinţă celor ce căutau să umble pe această cale--ca patriarhii, profeţii şi alţii care au fost īndreptăţiţi prin credinţă īn timpul celor şasemii de ani de domnie a păcatului şi a morţii. Ultima parte a culoarului sau ultima şeptime reprezintă dimpotrivă epoca milenară ale cărei zori s-au ivit deja şi īncep să răspīndească razele lor asupra oamenilor. Inălţimea ei e aproape de două ori mai mare decīt cea a primei părţi, ceea ce ne arată că oamenii vor avea multă uşurinţă şi comoditate pentru a īnainta spre perfecţiunea completă īn apropiata mie de ani de har şi de pace pe pămīnt.

((C854)) Se va īntreba poate: Umblat-a cineva pe această cale īn timpul celor şase mii de ani? Desigur; mulţi au umblat pe ea prin credinţă. Ea este calea īndreptăţirii pentru natura omenească şi e cu totul diferită de calea şi chemarea Bisericii evanghelice care trece la fel prin īndreptăţire, dar care duce la o nouă natură--la natura divină. Avraam, Isaac, Iacob şi toţi profeţii credincioşi au umblat pe această cale --au pătruns la ea prin „puţ”--prin credinţă īn sacrificiul răscumpărător al lui Christos. Pentru ei, acest sacrificiu era reprezentat prin sacrificiile tipice (simbolice) cari precedară moartea Domnului nostru, chiar īnainte ca „martorul” de piatră să indice aceasta; căci planurile lui Dumnezeu, Christos fu Mielul ispăşitor jungheat īnainte de facerea lumii.

((C855)) Acest pasaj ce duce la „camera reginei”, confirmă īn mod perfect mărturia Bibliei cu privire la calea care, īn epoca milenară, va conduce omenirea la natura umană perfectă şi la vieaţă veşnică. Timpul necesar pentru a putea ajunge la perfecţiune se va deosebi de la individ la individ, după felul cīt de repede īşi va supune fiecare inima şi viaţa condiţiunilor noului legămīnt. Dar străduinţa spre bine şi ridicarea continuă spre perfecţiune nu va mai fi o luptă, o hărţuială continuă cu influenţa contrare, venite dinăuntru sau dinafară, cum a fost cazul īn timpul dispensaţiunilor iudaică şi evanghelică. Ci va fi o cale unde totul va favoriza pe călător şi-i va da īnlesniri de tot felul ca să ajungă repede la restabilirea vieţii perfecte cu toate binecuvīntările ce decurg din ea.--Is. 65:20.

((C856)) „Camera regelui” prin canalurile ei de ventilaţie (aerisire) simbolizează o locuinţă permanentă, o condiţie veşnică. „Camera reginei” care de asemeni e prevăzută cu asemenea canaluri de ventilaţie arată că starea de perfecţiune umană, odată ce a fost realizată, va putea deveni o condiţie, o stare veşnică. In timp ce īn primul caz aceste canaluri simbolizează o condiţie permanentă şi veşnică, īn al doilea ele simbolizează o condiţie care poate fi făcută permanentă sau veşnică. Acest fapt este astfel confirmat atīt de Scripturi cīt şi de mărturia „martorului” de piatră. Scripturile declară că cei cari reuşesc să ajungă la condiţia reprezentată prin „camera regelui” participă la natura divină; ei sīnt nemuritori, nesupuşi morţii--ei nu vor mai putea să moară. Biblia spune deasemeni că ceilalţi oameni cari vor reuşi să ajungă la restabilirea completă şi cari vor trece victorioşi ultima probă de credincioşie, la sfīrşitul epocii milenare, vor primi viaţă veşnică potrivit hotărīrilor luate de autorul atotputernic al planului de mīntuire. Cu toate acestea, ei nu vor poseda nemurirea care este prin esenţă un atribut al naturii divine; numai ei vor trăi īn veci, cu condiţia īnsă de a rămīnea īn armonie cu Dumnezeu şi de-a asculta de voinţa sa.

((C857)) Marea piramidă ne īnvaţă aceleaşi lucruri. In timp ce canalurile de ventilaţie de la „camera regelui” erau canaluri deschise, cele de la „camera reginei” din contră, erau la īnceput astupate, dar īntr-un fel special; ele erau complet terminate īncepīnd de la suprafaţa exterioară a marei piramide pīnă la vreo cinci policari depărtate de suprafaţa interioară a pereţilor de la „camera reginei”; pietrele fiecăruia din pereţii acestei camere fuseseră tăiate (cioplite), cu excepţia pietrelor care astupau orificiile canalurilor; vedem deci, odată mai mult, ca aceasta s-a făcut aşa anume de către marele Arhitect al piramidei. Waynman Dixon descoperi acest amănunt īn timp ce examina pereţii de la „camera reginei”. El observă că īnt -un anumit loc peretele suna a gol; făcu deci o gaură şi descoperi un canal de ventilaţie. Prin aceleaşi proceduri descoperi capătul celuilalt canal īn peretele din faţă. Astfel, pira, ida declară, īn perfectă armonie cu Sf. Scriptură, că dispoziţiuni măreţe au fost luate pentru ca condiţiunea fiinţelor umane perfecte, reprezentată prin „camera reginei”, să poată deveni o condiţiune veşnică pentru toţi cei ce se vor conforma prescripţiunilor şi legilor milenare.

((C858)) Ce să credem acum despre acest „martor” de piatră şi despre mărturia lui care ne vorbeşte cu atīta elocvenţă? O atare mărturie ar fi deja interesantă şi remarcabilă, chiar dacă n-am fi găsit niciun pasaj īn Scripturi care să se refere la diferitele subiecte examinate. Dar noi constatăm că Scripturile anunţaseră deja toate aceste evenimente şi toate aceste date īn mod clar şi precis īnainte ca mărturia piramidei să fi fost auzită; acordul minunat al acestor două mărturii, ca şi confirmarea din partea lor a aceloraşi evenimente au o dublă şi impresionantă semnificaţie. Intr-adevăr, e surprinzător că acest „martor” de piatră vine să confirme mărturia Bibliei īn timp ce īn zilele noastre īnţelepţii acestei lumi o leapădă ca fiind ieşită din mod sau īnvechită şi contrară ştiinţei. Nu este oare admirabil să auzi mărturia piramidei cu privire la căderea omului, chiar īn momentul cīnd īnţelepţii acestei lumi şi filosofii pretind că niciodată omul n-a fost perfect, că niciodată el n-a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, prin urmare, el n-a pierdut niciodată această asemănare? Desigur e minunat şi plăcut să auzi prin o astfel de mărturie că nimeni nu putea avea intrare la īnalta chemare evanghelică ce duce la natura divină sau nici măcar la vieaţă umană īndreptăţită prin mijlocirea legămīntului legii reprezentat de primul pasaj suitor; şi aceasta este cu adevărat remarcabil īntr-o vreme cīnd mulţi propovăduiesc că legea lui Moise este singura cale de intrare la viaţa veşnică. Piramida ne spune cu certitudine c㠄īnsuşirile (planurile--textul fr.) nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, cīnd te uiţi cu băgare de seamă la ele īn lucrurile făcute de el”.--Rom.1:20.

((C859)) Unii poate īşi vor bate joc de mărturia acestui „martor” de piatră aşa cum īşi bat joc de Cuvīntul scris al lui Dumnezeu. La batjocoririle lor noi răspundem: Explicaţi-ne cauza acestei admirabile corelaţii şi perfecte coincidenţe īntre toate aceste lucruri; sau īncercaţi voi īnşivă să preziceţi viitorul şi să vedeţi cum se vor īmplini profeţiile voastre. Dovediţi că nu e nevoie de nicio inspiraţie divină pentru a prezice evenimentele viitoare; arătaţi-ne un exemplu despre īnţelepciunea lumii. „Apăraţi-vă pricina,--zice Domnul--arătaţi-vă dovezile cele mai tari, zice īmpăratul lui Iacov. Să le arate şi să ne spună ce are să se īntīmple; care sīnt procrocirile pe cari le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem īmplinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va īntīmpla mai tīrziu, ca să ştim că sīnteţi dumnezei (puternici)”.--Is. 41:21-23.

((C860)) Dar piramida nu numai că acoperă de ruşine pe savanţii atei, ci ea combate cu deplin succes teoria modernă, şi anti-scripturală a „evoluţiunii” īn privinţa că nu putem decīt să cităm cuvintele următoare ale doctorului J. Seiss, din minunatul său tratat asupra marei piramide, intitulat: „O minune īn piatră”.

((C861)) „Dacă primul om a fost o simplă gorilă sau troglodit (locuitor al peşterilor), cum au putut să cunoască constructorii acestui minunat şi gigant edificiu, īn timpurile preistorice, ceea ce savanţii noştri cei mai erudiţi n-au putut descoperi decīt īn mod imperfect, după douăzeci de secole de observări şi de experienţe? Cum au putut ei să cunoască fabricarea şi mīnuitul sculelor, a măsinilor şi a materialelor indispensabile la construirea unui monument atīt de uriaş, clădit cu materiale atīt de enorme, un edificiu, de o asemenea grandoare, de o asemenea perfecţiune de execuţie, īncīt chiar astăzi este īncă fără rival pe pămīnt? Cum au putut cunoaşte aceşti constructori sfericitatea (forma rotundă), rotaţia, diametrul, densitatea pămīntului, datele relative la latitudine, la poli, la aşezarea geografică a continentelor sau la poziţia astronomică a pămīntului īn spaţiu? Cum au putut ei să rezolve problema cuadraturii cercului; să calculeze proporţiile acestui monument şi să determine cele patru puncte cardinale? Cum au putut să stabilească graficele istoriei lumii şi dispensaţiile (iudaică, creştină şi milenară) exacte īn toate amănuntele şi care acoperiau o perioadă de patru mii de ani după epoca lor pīnă la īmplinirea tuturor lucrurilor? Cum au putut ei să cunoască data la care trebuia să īnceapă dispensaţiunea mozaică, durata ei totală şi chipul īn care se va termina? Cum au putut ei cunoaşte data la care se va inaugura creştinismul; marile evenimente şi faptele deosebite ce se vor petrece īn epoca lui, precum şi caracteristicile, cariera şi sfīrşitul Bisericii lui Christos? Cum au putut ei cunoaşte ciclul precesiunii (mişcării retrograde a) echinocţiilor, durata sa, numărul exact de zile a anului şolar, distanţa de la pămīnt la soare şi poziţia exactă a stelelor īn momentul cīnd marea piramidă se construia? Cum au putut ei inventa un sistem şi unităţi de greutate şi de măsură atīt de minunat adaptate unele la altele, potrivindu-se atīt de admirabil nevoilor obişnuite ale omului şi armonizīndu-se atīt de perfect cu legile naturii? Cum au putut ei cunoaşte mijlocul de a transcrie toate aceste lucruri īntr-o simplă bucată de zidărie, fără nici o inscripţie sub formă de litere sau de zugrăveli, la adăpost de ravagiile timpului, de intemperiile anotimpurilor, şi cari au putut fi descifrate şi īnţelese acum la fīrşitul timpurilor?

((C862)) „Oamenii pot să-şi bată joc, dar batjocura lor nu va putea nimici această formidabilă construcţie, nici să-i răpească proprietăţile geometrice, proporţiunile, dimensiunile, īnvăţămintele sfinte ca şi concordanţa şi paralelismul desăvīrşit cu Scripturile ce le-a ascuns īntr-īnsa marele ei Constructor. Aceste lucruri stau acolo īn toată semnificaţie lor, neīnduplecate şi nebiruite, triumfīnd asupra oricărei puteri ce ar īncerca să le suprime”.

((C863)) Glasul acestui minunat martor ne aminteşte cu tărie de cuvintele Domnului nostru, rostite cu prilejul intrării sale memorabile şi triumfătoare īn Ierusalim, cīnd īn chip simbolic se īnfăţişă pe sine lui Izrael ca Regele lui, īn mijlocul aclamaţiilor marei mulţimi de ucenici ai săi, toţi lăudīnd pe Dumnezeu cu glas tare pentru faptele măreţe ce le-a făcut, zicīnd: „Binecuvīntat fie Impăratul care vine īn numele Domnului! Pace īn cer, şi slavă īn locurile prea īnalte”. Cīnd Fariseii au cerut lui Isus să certe mulţimea şi s-o facă să tacă, el le răspunde: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. (Luca 19:37-40.) Chiar aşa este astăzi. Regele măririi a venit şi cea mai mare parte dintre acei care se pretind astăzi martorii săi, stau muţi īn vreme ce ei ar trebui să exclame plini de bucurie: „Binecuvīntat este Impăratul care vine īn numele Domnului”. Unii sīnt muţi de teamă să nu fie daţi afară din sinagogile sau din bisericile lor; alţii au aţipit, intoxicaţi (īmbătaţi) de spiritul şi de lucrurile lumii care īi īmpiedecă să recunoască timpul cercetării lor, şi iată că acuma īnseşi pietrele acestei piramide strigă cu glas tare. Fiecare părticică din această construcţie masivă proclamă cu tărie şi convingător īntelepciunea, puterea şi darul Dumnezeului nostru.

((C864)) Adīnc fixate şi ascunse īn acest trainic monument de piatră, ferite de vijeliile vremilor sau de mīna fără milă a nimicitorului, liniile caracteristice ale planului măreţ al lui Dumnezeu au fost conservate timp de patru mii de ani, gata să dea mărturia lor la timpul cuvenit spre a confirma pe cea a cuvīntului profetic sigur, care deasemeni fu ascuns timp de veacuri şi descoperit īn chip asemănător. Mărturia acestui martor al lui Dumnezeu īn ţara Egiptului, ca şi cea a Cuvīntului scris, anunţă cu o precizie desăvīrşită şi solemnă prăbuşirea finală a ordinei de lucruri actuale īn „groapa” uitării, a inconştienţei şi stabilirea glorioasă a noii ordine de lucruri sub domnia lui Christos, care este piatra principală unghiulară a edificiului etern sau a creaţiunii lui Dumnezeu. Şi tot ceea ce este vrednic de existenţă eternă va trebui să se modeleze şi să se fasoneze după liniile şi trăsăturile minunate ale caracterului lui Christos, sub conducerea Sa. Amin! Amin! Vie īmpărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum īn cer, aşa şi pe pămīnt!--Mat. 6:10.

 

Prefaţa -- Capitolul 1 -- Capitolul 2 -- Capitolul 3 -- Capitolul 4 -- Capitolul 5 -- Capitolul 6 -- Capitolul 7 -- Capitolul 8 -- Capitolul 9 -- Capitolul 10

 
Illustrated 1st Volume
in 31 Languages
 Home Page Contact Information