Studies in the Scriptures

Tabernacle Shadows

 The PhotoDrama of Creation

 

SCRIPTURE STUDIES

„Vie Imparatia Ta”

 

Capitolul 7 -- Eliberarea şi Glorificarea Bisericii

„Prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea viastră s-a apropiat”.--Luca 21:28.

((C513)) Cu ajutorul profeţiilor am putut vedea minunatele evenimente ale „secerişului” de la īnceputul şi pīnă la punctul lor culminant care va fi atins īn timpul de mare strīmtorare; şi dacă ne gīndim că īn această perioadă agitată vor avea loc simultan (īn acelaşi timp) eliberarea şi glorificarea promisă a Bisericii, toată atenţia noastră trebuie să fie concentrată asupra timpului, formei şi īmprejurărilor care vor aduce eliberarea credincioşilor.

((C514)) Domnul nostru ne-a īnvăţat că de īndată ce vom vedea desfăşurīndu-se evenimentele ce caracterizează sfīrşitul secerişului, trebuie să ne aşteptăm la o grabnică īmplinire a glorioaselor noastre speranţe. De aceea, pe măsură ce vedem īngrămădindu-se dovezile tot mai evidente ale acestor evenimente, să ne ridicăm capetele şi să ne bucurăm īn speranţa măririi ce trebuie să urmeze, căci cine dimineaţa, cu toate că va fi precedată de o noapte īntunecoasă, dar din fericire scurtă. Această bucurie n-are īn sine nimic egoist, deoarece eliberarea Bisericii lui Christos este īnainte-mergătoarea unei grabnice eliberări a īntregii omeniri din lanţurile tiraniei şi asupririi marelui īnrobitor, păcatul, cu tot cortejul său de dureri, de suferinţe, de boli şi de moarte, căci „ştim că toată făptura suspină laolaltă şi este pīnă acum ca īn dureri de naştere . . . ăşteptīnd . . . răscumpărarea (eliberarea) corpului nostru”--corpul lui Christos. (Rom. 8:22,23.) Potrivit planului lui Iehova, noua ordine de lucruri nu poate fi introdusă īnainte ca marele Guvernator, Christosul īntreg, Cap şi corp, să fi venit cu deplină putere.

((C515)) Este sigur că eliberarea sfinţilor va avea loc la scurt timp după 1914, căci eliberarea Izraelului trpesc trebuie să vină, după cum vom vedea mai departe, la acel moment; şi atunci neamurile īnfuriate şi īn delir (īn beţia furiei) vor primi porunca să se potolească şi să recunoască puterea şi autoritatee Unsului lui Iehova. Nu ni se spune cīt timp va trece după 1914 pīnă īn momentul glorificării ultimilor membrii vii ai corpului lui Christos, dar este sigur că aceasta nu se va īntīmpla cītă vreme lucrarea lor īn trup nu va fi terminată. Schimbarea lor īn glorie se va īntīmpla īnsă curīnd fupă terminarea acestei lucrări. Putem deci vedea cu approximaţie cīnd va avea loc eliberarea sfinţilor.

((C516)) Indicaţiuni destul de precise arată că unii dintre membrii corpului lui Christos, īncă īn viaţă, vor vedea pregătirile uraganului ce se apropie şi vor avea parte de unele suferinţe ce vor veni; alte indicaţiuni, din contră ne fac să vedem că niciunul din membrii Bisericii nu va străbate īn intregime marea strīmtorare. Invăţătorul spune: „Priveghiaţi dar şi rugaţi-vă . . . ca să văīnvredniciţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină”. (Luca 21:36.) Noi stim că trecem deja prin primele turburări care īnsoţesc īncercarea actuală a bisericii nominale. Şi scăpăm deja din aceasta, nu pentru că sīntem ridicaţi de pe scena turburărilor, ci prin aceea că noi nu cădem, ca cei mulţi, īn rătăcire şi necredinţă; noi sīntem sprijiniţi, īntăriţi şi apăraţi īn mijlocul ei prin Cuvīntul lui Dumnezeu, care este pavăza şi platoşa noastră. (Ps. 91:4.) In timp ce admitem că unii din membrii „corpului lui Christos” ar putea să rămīnă pīnă la sfīrşitul timpului de strīmtoare, să-l străbatem şi totuşi să scape de el, noi credem, cu toate aceatea--potrivit anumitor indicaţiuni--c㠄turma mic㔠va fi īn īntregime eliberată, ridicată la mărire, īnainte ca timpul de strămtorare să fi atins gradul cel mai īnalt.

((C517)) Am văzut īngrămădindu-se norii vijeliei timp de mai mulţi ani: armate puternice s-au format şi pregătit pentru bătălie, şi fiecare an ce trece ne apropie tot mai mult de criza prezisă --mărturie ne stau progresele rapide şi uriaşe īn domeniul mijloacelor de distrugere. Dar cu toate că ştim că un dezastru fără asemănare va prăbuşi īn curīnd toate legile şi ordinea īn abisul anarhiei şi al confuziei, totuşi nu avem teamă, căci „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată īn vremi de strīmtorare. De aceea nu ne temem cīnd pămīntul (organizaţia actuală a societăţii omeneşti) se răstoarnă (se agudue, se desorganizează) şi munţii (īmpărăţiile) se clatină īn inima mărilor (popoarele fără lege, fără frīnă, cu neputinţă de guvernat). Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării (prin certurile şi neīnţelegerile dintre diferitele partide, tabere), şi s-ar ridica pīnă acolo de să se cutremure (īn orgolioasă mīnie --Laus.) a puternicelor partide sau tabere, revoltate şi ameninţătoare (munţii) guvernamentele actuale, tremurīnd de frică şi de nesiguranţă”.--Ps. 46:1-4.

((C518)) „Este un rīu (Cuvīntul lui Dumnezeu care este un izvor de har şi de adevăr) ale cărui izvoare īnveselesc cetatea lui Dumnezeu (Biserica--īmpărăţia īn stare de emrbion, de formaţiune--īnainte de ridicarea ei la putere şi la mărire), sfīntul locaş al locuinţelor Celui Prea Inalt (Sanctuarul--Biserica, Templul lui Dumnezeu, īn care īi place Celui Prea Inalt să-şi facă locuinţa). Dumnezeu este īn mijlocul ei: ea nu se clatină. Dumnezeu o ajută īn revărsatul zorilor”.--Ps. 46:5,6.

((C519)) Deja astăzi, noi sīntem ajutaţi conform promisiunii divine, īn măsura necesităţilor noastre actuale. Tatăl nostru ceresc ne-a īncredinţat tainele sale, ne-a confirmat favorurile sale şi harul său dătător de putere. El a făcut din noi chiar colaboratorii săi. Acest ajutor divin ne va fi acordat pīnă la afīrşitul alergării noastre şi, īn acel moment, vom fi ajutaţi şi mai complet īncă, cīnd vom fi „schimbaţi”, īnaălţaţi la cea mai īnaltă poziţie la care sīntem chemaţi şi spre care alergăm de zor.

((C520)) Noi sīntem siguri că aceast㠄schimbare” a celor din urmă membri ai corpului lui Christos nu se va īntīmpla īnainte ca ei să fi terminat, īn carne, lucrarea ce li s-a īncredinţat. Cu toate acestea, sīntem informaţi, după cum am arătat mai īnainte, că īn curīnd munca noastră va fi oprită pe neaşteptate--mai īntīi treptat, apoi complet cīnd „vine noaptea, cīnd nimeni nu poate să lucreze”. (Ioan 9:4.) Intunericul gros al aceatea „nopţi” nu va fi īmprăştiat decīt de soarele milenar. Cīnd lucrarea noastră va fi terminată, cīnd noaptea ne va īnconjura, atunci nu numai că vom vedea norii furtunoşi devenind tot mai īntunecaţi (ameninţători), dar vom auzi şi vom simţi primele adieri ale „vīnturilor” care se vor transforma īn curīnd īn uragan vijelios, īntr-un adevărat taifun (ciclon) al patimilor şi al urei. Atunci, īn acel moment, munca noastră fiind terminată, ceea ce vom avea de făcut va fi „să stăm īn picioare”, să fim liniştiţi, pīnă cīnd vom fi „schimbaţi”.--Efes. 6:13.

((C521)) Cīt timp va găsi de bine Domnul să lase pe sfinţii săi īntr-o inactivitate forţată, cīnd ei vor trebui „să stea īn picioare”, noi nu ştim, dar īn tot cazul va fi un timp suficient, de lung pentru a permite credinţei şi răbdării să-şi desăvīrşească lucrarea īn inimi. Atunci aceste virtuţi vor fi pe deplin dezvoltate, īncercate şi manifestate (date pe faţă). Această īncercare a răbdării va fi judecata finală a Bisericii. Atunci, „Dumnezeu o ajută la revărsatul zorilor dimineţii (sale)”. (Ps. 46:6--trad. engleză de Leeser.) Nu a dimineţii care se va revărsa asupra lumii la lumina strălucitoare a īnălţării Bisericii cu Domnul ei--ca Soare al dreptăţii--ci la aurora dimineţii sale, cīnd ea va fi schimbată la natura şi la asemănarea Domnului ei. Dimineaţa ei trebuie deci să preceadă dimineaţa milenară.

((C522)) Noi sīntem avertizaţi că această noapte īntunecată se apropie, nu numai de Scripturi, dar şi de semnele grave ale timpului. Soarta Bisericii, cel puţin īn ceea ce priveşte restul carierei sale pămīnteşti, pare a fi perfect zugrăvită īn ultimele etape ale vieţii lui Ilie şi Ioan Botezătorul, despre care s-a vorbit deja (vezi Vol. 2, cap. 8). Decapitarea unuia, carul de foc urmat de vīrtejul care ridică la cer pe celălalt, arată probabil violenţa ce vor suferi ultimii membri ai corpului lui Christos. Totuşi Sionul nu trebuie să aibă nicio teamă, căci Dumnezeu este īn mijlocul lui şi-l va ajuta; el e consacrat la moarte, şi privilegiul său este să-şi dovedească credincioşia. „Ucenicul nu este mai pe sus de Invăţătorul său, nici servul mai pe sus de Domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca Invăţătorul lui şi servul să fie ca Domnul lui”.--Mat. 10:24,25.

((C523)) Cīnd puterea politică, religioasă şi de superstiţie a „Babilonului celui Mare”--„Crestinătatea”--va dispărea, atunci probabil că, īntr-un suprem efort de a se apăra şi de a se autoconserva, ea va opri lucrarea de răspīndire şi de săţire a adevărului, considerīndu-l ca vătămător şi periculos sistemului său. Şi e probabil de asemenea că, īn această īmprejurare, clasa Ilie, stăruind pīnă la capăt să proclame adevărul, va suferi violenţa şi va trece īn glorie, scăpīnd astfel de suferinţele cele mai grele ale timpului de strīmtorare--aceasta tocmai īn momentul critic cīnd cei mari şi puternici ai zilei vor recurge la măsuri, disperate pentru a salva edificiul şubred al „Creştinătăţii”.

((C524)) Datae exactă a eliberării sau a momentului cīnd vor fi „schimbaţi” cei din urmă membri ai corpului lui Christos nu este indicată; dar timpul aproximativ este totuşi clar arătat ca trebuind să aibă loc puţin timp după ce uşa se vafi īnchis (Mat. 25:10), atunci cīnd adevărul, pe care Babilonul īl consideră acum ca duşman al său şi ca menit a-i aduce completa şi definitiva nimicire, va fi mai general cunoscut şi răspīndit; cīnd „grindina” va fi măturat īn mod năpraznic „adăpostul minciunii” şi cīnd ura contra adevărului care mocneşte īncă se va manifesta īntr-o opoziţie ireductibilă, pentru a opri progresele marei lucrări īn care sfinţii sīnt angajaţi. Dumnezeu va permite aceste lucruri de īndată ce aleşii săi vor fi „pecetluiţi”. Dar oricare ar fi tulburările sau dezastrele aparente la care trebuie să se aştepte sfinţii īn timp ce sīnt īncă īn carne. Tulburări care pot să fie o oprire a lucrării a cărei implinire este pentru ei hrana şi băutura. De fiecare zi--să avem curaj, amin--tindu-ne că nimic nu ni se poate īntīmpla fără voia şi ştirea Tatălui nostru, şi că īn fiecare probă a credinţei şi a răbdării noastre harul său este suficient pentru cei ce rămīn īntr-īnsul, şi īn care rămīne Cuvīntul său. Să privim dincolo de văl şi să ne fixăm ochii credinţei asupra premiului īnaltei chemări pe care Tatăl īl păstrează pentru cei ce-l iubesc, adică pentru cei chemaţi, pentru cei credincioşi pe cari i-a ales potrivit planului său.--Apoc. 17:14; Rom. 8:28.

((C525)) Dacă deci, bazaţi pe sfintele Scripturi, noi putem defini cu aproximaţie timpul şi īmprejurările deplinei eliberări a Bisericii, modul cum va fi ea glorificată este o chestiune de un interes cu atīt mai profund; şi din nou alergăm la cuvintele divine.

((C526)) Mai īntīi apostolul Pavel declară: „Toţi vom fi schimbaţi (atīt sfinţii īn viaţă cīt şi cei ce sīnt morţi). Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se īmbrace īn neputrezire, şi trupul acesta muritor să se īmbrace īn numerire; căci carnea şi sīngele nu pot să moştenească īmpărăţia lui Dumnezeu, şi putrezirea nu poate moşteni neputrezirea”. Apostolul spune mai departe că această schimbare a muritorului īn nemurire nu se va face treptat ci instantaneu, „īntr-o clipă, īntr-o clipeală din ochi, la cea din urmă trīmbiţ㔠care a īnceput deja să răsune.--1 Cor. 15:53,50,52.

((C527)) Mai mult, o anumită ordine va fi observată; unii vor fi glorificaţi sau „schimbaţi” primii, alţii mai tīrziu. „Scumpă este īn ochii lui Iehova moartea credincioşilor săi” (Ps. 116:15); mulţi dintre ei vor fi dormit mult, timp, dar nici unul nu va fi uitat. Numele lor sīnt īnscrise īn ceruri ca fiind membrii admişi ai Bisericii celor īntīi născuţi. Apostolul declară că cei vii care vor „rămīnea pīnă la venirea (pentru prezenţa--Laus). Domnului, nu vom lua-o īnaintea celor adormiţi”. (1 Tes. 4:15.) Cei admormiţi īn Isus nu trebuie să aştepte īn somnul morţii pīnă ce membrii īn viaţă īşi vor termina alergarea, căci ei sīnt īnviaţi imediat; acesta este unul din primele acte ale Domnului nostru, cīnd īşi ia īn stăpīnire puterea-i suverană. Şi astfel membrii corpului lui Christos, cari au dormit īn morminte, vor intra cei dintīi īn glorie.

((C528)) Data exactă a deşteptării sfinţilor cari dorm nu e precizată, dar ea e arătată destul de clar de Domnul īn parabola omului de neam mare. Cīnd acesta (Domnul) se īnapoiază după ce a fost investit cu autoritate regală, primul său lucru este de a face socoteala cu servitorii (Biserica sa) cărora le īncredinţase via īn absenţa sa, şi de a răsplăti pe cei credincioşi. Şi fiind--că apostolul ne spune că cei morţi īn Christos vor īnvia īntīi, putem conchide cu temei că ei au fost răsplătiţi de īndată ce Domnul nostru, după reīntoarcerea sa, şi-a luat īn mīini frīnele marei sale puteri.

((C529)) A găsi data la care Domnul nostru īncepe să-şi exercite autoritatea-i suverană īnseamnă a descoperi timpul cīnd sfintii care dormeau īn mormīnt au fost desteptaţi la viată şi la mărire. Pentru aceasta, să ne īntoarcem cu gīndul la evenimentele paralele ale dispensaţiunilor iudaică şi evanghelică. Revenind la tip, vedem că īn primăvara anului 33, trei ani şi jumătate după īnceperea secerişului evreiesc (īn anul 29), Domnul nostru luă asupră-şi puterea şi exercită autoritatea-i regală. (Vezi Mat. 21:5-15.) Fără īndoială, singurul scop al acestei acţiuni (al acestei intrări triumfale īn Ierusalim) fu de a fixa, de a stabili o dată paralelă īn acest seceriş, īn care trebuie īn realitate să-şi ia titlul şi puterea regală. Acest eveniment avu loc īn 1878, trei ani şi jumătate după venirea sa a doua, la īnceputul perioadei secerişului, la sfīrşitul anului 1874. Anul 1878 marchează deci data la care Domnul nostru Isus luă īn stăpīnire puterea şi putem admite īn mod logic că acel moment fu īnceputul stabilirii īmpărăţiei sale a cărei primă lucrare era eliberarea corpului său, Biserica, ai cărei membrii adormiţi īn Christos trebuiau răsplătiţi cei dintīi.

((C530)) Deoarece īnvierea Bisericii trebuie să aibă loc la un oarecare moment din această perioadă a „sfīrşitului” său a „secerişului”, spunem că este o concluzie dintre cele mai rezonabile şi īn perfectă armonie cu tot planul lui Dumnezeu că īn primăvara anului 1878 toţi sfinţii, apostoli şi „īnvingători” din vīrsta evanghelică, cari dormeau īn Isus, fură īnviaţi, fiinţe spirituale, asemenea Domnului şi Invăţătorului lor. Dacă deci conchidem că īnvierea lor este acum un fapt īmplinit şi că aceşti īnvingători sīnt, ca şi Domnul nostru, presenţi pe pămīnt, faptul că nu-i vedem nu este o piedecă pentru credinţa noastră fiindcă ei sīnt fiinţe spirituale şi, ca şi Domnul lor, nevăzuţi oamenilor. Faptul că aceşti sfinţi īnviaţi sīnt nevăzuţi, că nu se văd mormintele lor deschise şi goale, că nimeni nu i-a văzut ieşind din cimitire, nu este nicidecum īmpotriva aceea ce aşteptam noi; să ne amintim că Domnul īnviat nu lasă nici o deschizătură īn pereţii camerei de sus īn care intră şi pe care o părăsi īn timp ce uşile erau toate īncuiate. Nimeni n-a văzut pe Răscumpărătorul īnviat afară de cīţiva ucenici cărora el li s-a arătat īn mod special şi miraculos pentru ca să poată fi martori irecuzabili (oculari) ai īnvierii sale. Domnul nostru apăru sub diferite īnfăţişări trupeşti spre a dovedi acestor martori că el nu mai este īn trup, şi de asemeni spre a-i face să īnţeleagă că diferitele forme ce īmbrăca nu erau corpul său spiritual glorios. Numai Saul din Tars văzu corpul spiritual glorios a lui Christos, şi aceasta printr-un miracol şi īn detrimentul vederii sale, pe cīnd cei din jurul său nu-l văzură. Faptul deci de a nu vedea pe sfinţii īnviaţi nu este o dovadă că ei n-au īnviat sau că Domnul nu este personal prezent īn decursul acestui seceriş; noi n-am văzut nici odată īngeri (care sīnt de asemeni fiinţe spirituale), „spirit . . . ţrimise ca să slujească celor ce vor moşteni mīntuirea”, īn decursul epocii Evangheliei.

((C531)) Noi sīntem convinşi că īmpărăţia īncepu a se stabili īn putere, īn Aprilie 1878; baza acestei convingeri este aceeaşi care ne dovedeşte prezenţa Domnului nostru īn Octombrie 1874, şi īnceputul secerişului la aceeaşi dată. In acel moment, „muntele (īmpărăţia) casei lui Iehova”, care este Biserica, īncepu să fie glorificat, „īntemeiat pe vīrful munţilor” (īmpărăţiilor pămīntului); īn acel moment īncepu de asemeni judecata „Babilonului”--creştinătatea--şi a tuturor naţiunilor din lume īnainte de prăbuşirea lor finală.

((C532)) Nimic nu e īndezacord cu acest gīnd, că cea mai mare parte a sfinţilor sīnt glorificaţi īn timp ce unii din ultimii membrii ai Bisericii sīnt īncă īn viaţă şi rămaşi pe pămīnt, căci--potrivit declaraţiei apostolului--evenimentele se succed īn această ordine. A fi unul din cei ce rămīn nu e o dezonoare, şi faptul de a fi „schimbat” ultimul nu va fi nicidecum un semn de dezaprobare. Potrivit Scripturilor, ultimii membrii ai corpului lui Christos īn carne au de īndeplinit o lucrare specială īnainte de a trece dincolo de văl; această lucrare e tot atīt de importantă şi tot atīt de esenţială ca şi aceea a membrilor glorificaţi de cealaltă parte a vălului. In timp ce Capul glorificat şi membrii deja īnviaţi dirijează marile schimbări ce se produc acum şi cari vor fi īn curīnd terminate, membrii corpului lui Christos rămaşi īn carne sīnt agenţii īmpărăţiei pentru a vesti cu cuvīntul, cu condeiul, prin cărţi şi tractate, „vestea bună de mare bucurie care va fi pentru tot poporul”. Ei vestesc lumii mesajul binecuvīntat al divinului şi gloriosului plan al vīrstelor şi timpul apropiat cīnd acest milostiv plan se va īmplini; ei arată nu numai marea strīmtorare care se afirmă din ce īn ce mai mult, ci şi binecuvīntările ce urmează, ca fiind rezultatul stabilirii īmpărăţiei lui Dumnezeu īn lume. O lucrare mare şi importantă s-a dat astfel membrilor rămaşi--cu adevărat o lucrare a īmpărăţiei, īnsoţită de bucurii şi de binecuvīntări. Cu toate că sīnt īncă īn carne şi-şi continuă lucrarea pīnă la jertfirea de sine, īnfruntīnd multă īmpotrivire, ei intră deja īn bucuria Domnului lor; ei au bucuria de a preţui mai bine planul lui Dumnezeu şi privilegiul de a colabora la īmplinirea lui. Asociaţi cu Răscumpărătorul lor, ei oferă viaţa şi binecuvīntările veşnice tuturor familiilor de pe pămīnt.

((C533)) La ei şi lamesajul lor face aluzie profetul Isaia cīnd vorbeşte despre „picioarele” sau despre cei din urmă membrii ai corpului lui Christos īn carne: „Ce frumose sīnt pe munţi (īmpărăţii), picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mīntuirea (eliberarea) . . . Celui ce zice Sionului: Dumnezeul tău domneşte (domnia lui Christos a īnceput, ea aduce eliberarea Sionului mai īntīi, şi īn sfīrşit la toată făptura care geme! (Rom. 8:19-21.) Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei īnalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor (īn mod clar) cum se īntoarce Domnul (Iehova) īn Sion”.--Is. 52:7,8.

((C534)) Sărmane „picioare” zdrobite, astăzi dispreţuite de oameni, nimeni afară de voi nu poate cu adevărat aprecia privilegiile voastre. Nimeni altul nu poate aprecia bucuria ce simţiţi voi proclamīnd adevărul prezent şi spunīnd Sionului că timpul stabilirii īmpărăţiei a venit, şi vestind că domnia de dreptate a lui Emanuel, ce īn curīnd are să fie inaugurată, va aduce binecuvīntare tuturor familiilor de pe pămīnt. Dar, cu toate că sīnt dispreţuite de oameni, „picioarele” lui Christos şi misiunea lor actuală sīnt īn mod demn apreciate de cealaltă parte de văl de către membrii corpului deja glorificaţi şi de Capul lor, care va face o bună mărturie despre astfel de credincioşi īnaintea Tatălui şi īnaintea tuturor sfinţilor.

((C535)) Misiunea „picioarelor” lui Christos, care este o parte importantă a lucrării īmpărăţiei, va fi īmplinită. Cu toate că mesajul lor este respins şi dispreţuit şi că ei īnşişi sīnt priviţi de lume ca nebuni (pentru cauza lui Christos)--aşa cum au fost priviţi toţi credincioşii slujitori de-a lungul veacului evanghelic--totuşi, īnainte de a fi fost toţi „schimbaţi” şi adăugaţi la membrii glorificaţi de cealaltă parte de văl, ei vor fi lăsat, ca agenţi ai īmpărăţiei, informaţiuni folositoare cu privire la această īmpărăţie şi la opera ei prezentă şi viitoare, lumii şi copiilor lui Dumnezeu consacraţi, dar supraīncărcaţi şi nedezvoltaţi, cari nu vor fi alergat aşa fel ca să cīştige premiul chemării cereşti.--vezi Fapte 26:29; Ioan 10:20; 1 Cor. 1:23; 2:13-14; 4:10.

((C536)) Să nu uităm că toţi cei ce formeaz㠄picioarele” lui Christos sīnt ocupaţi cu răspīndirea acestor veştu bune şi cu vestea către Sion: „Dumnezeul tău domneşte”, īmpărăţia lui Christos a īnceput! Toţi cei ce sīnt adevărate sentinele pot astfel să vadă clar şi să cīnte de comun acord cīntecul nou al lui Moise sī al Mielului --cīntecul restatornicirii tuturor lucrurilor atīt de unanim cīntat de scriitorii sfinţi, de la legea lui Moise, care era „umbra bunurilor viitoare”, pīnă la revelaţiunile mai clare ale Mielului Dumnezeu cuprinse īn scrierile Noului Testament--care zice: „drepte şi adevărate sīnt căile Tale . . . Toate neamurile vor veni şi se vor īnchina īnaintea Ta”.--Apoc. 15:4.

((C537)) Unul cīte unul, „picioarele” vor trece din condiţiunea prezentă, unde au fost păziţi cu toate că adesea au fost obosiţi, sleiţi de puteri, răniţi dar totdeauna voioşi, la ceea care-i aşteaptă dincolo de văl; ei vor fi „schimbaţi” īntr-un moment, īntr-o clipeală din ochi, vor trece de la starea muritoare la nemurire, de la slăbiciune la putere, de la necinste, la mărire de la starea (condiţiunea) pămīntească la starea cerească; ei vor părăsi un corp animal (din carne) pentru a īmbrăca un corp spiritual. Dar lucrarea lor nu va īnceta cu această schimbare, căci toţi cei ce vor fi judecaţi vrednici de această condiţiei glorioasă vor fi fost deja īnrolaţi īn serviciu īmpărăţiei, de aceasta parte a vălului; numai oboseala va īnceta şi orice urmă de muncă grea va dispărea cu această schimbare: „Ei se repauzează de ostenelile lor, dar lucrările lor urmează cu dīnşii”.--Apoc. 14:13.

((C538)) „Schimbarea” ultimilor membrii--„picioare” ai lui Christos īi va duce īn comuniunea, īn gloria şi puterea de care se bucură deja membrii corpului lui Christos care au dormit īn mormīnt. Ei vor fi „răpiţi” din condiţia pămīntească spre a fi uniţi „īmpreun㔠cu „Domnul, īn aer” (D), adică īnălţaţi la autoritatea spirituală asupra lumii īntregi. După cum am văzut „aerul” despre despre care se vorbeşte aici simbolizează domnia sau puterea spirtuală. Satan a ocupat multă vreme poziţia de „domn al stăpīnirii aerului” (Efes. 2:2); el folosi ca colaboratori, ca asociaţi īn domnia sa, pe mulţi dintre mai marii Babilonului care, orbiţi de amăgirile şi rătăcirile lui, erau convinşi că servesc lui Dumnezeu. Dar la timpul hotărīt, „domnul (actual) al stăpīnirii aerului” va fi legat şi nu va mai īnsela pe nimeni; iar cerurile actuale, marele sistem al lui antichrist, „vor trece cu zgomot năpraznic”, īn timp ce noul Prinţ (Domnitor) al aerului, adevăratul cīrmuitor spiritual, Christos Isus, īşi va lua domnia şi va stabili „cerurile noi”. In această stăpīnire sau īmpărăţie a „aerului”, el īşi va asocia Mireasa sa formată din „īnvingătorii” veacului evanghelic. Şi astfel, „cerurile noi” vor īnlocui stăpīnirea actuală a „aerului”.

((C539)) Dar oare membrii--„picioare” ai corpului lui Christos cari vor trăi atunci şi cari vor fi rămas pentru prezenţa Domnului, vor trebui ei toţi să moară? Da, de sigur; toţi s-au consacrat „pīnă la moarte” şi este scris īn mod formal că ei toţi trebuie să moară; Dumnezeu zice prin profetul său: „Eu am zis: sīnteţi dumnezei (adică puternici), toţi sīnteţi fii ai Celui Prea Inalt (ai lui Dumnezeu)! Insă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare”.--Ps. 82:6,7.

((C540)) Cuvīntul tradus aici prin „domnitor” īnseamnă conducător sau cap. Adam şi Domnul nostru Isus sīnt cei doi capi sau domnitori la cari se face aluzie. Amīndoi muriră, īnsă pentru motive de osebite: Adam muri pentru păcatul său propriu: Christos, din contră, muri ca jertfă de bună voie pentru păcatele lumii īntregi. Toţi membrii Bisericii lui Christos au fost justificaţi (īndreptaţi) prin credinţă īn jertfa sa; ei sīnt consideraţi de Dumnezeu ca liberaţi (descărcaţi) de păcatul lui Adam şi de osīnda morţii rezultată din acest păcat pentru ca să poată avea parte de suferinţele lui Christos, jertfindu-se īmpreună cu el. Şi fiindcă aceşti credincioţi s-au jertfit īmpreună cu Christos moartea sfinţilor este de mare preţ īn ochii lui Dumnezeu. (Ps. 116:15.) La moartea lor membrii corpului lui Christos sīnt recunoscuţi de Dumnezeu ca „morţi cu Christos”, deveniţi „asemenea lui īn moartea sa”. Ei vor cădea ca unul dintre domnitori, nu ca primul, ci ca al doilea Adam, ca membri ai corpului lui Christos, īmplinind ceea ce lipseşte suferinţelor lui Christos.--Colos. 1:14; Rom. 6:3-5; Ps. 82:6,7.

((C541)) In Ioan 10:34-36 Isus arată clar că cuvīntul dumnezei (puternici) se aplică tuturor fiilor Celui Prea Inalt cari vor fi īmpreună-moştenitori cu Christos--moştenitorul tuturor lucrurilor.

((C542)) „Veti muri ca nişte oameni” (Ps. 82:6,7) dar „iată, taină vă spun: nu Toţi vom adormi”. (1 Cor. 15:51,52.) A muri este un lucru, dar a „dormi” sau a rămīnea īnconştient, mort, este altceva. Potrivit mărturiei lui Dumnezeu toţi sfinţii trebuie deci să moară, dar nu toţi vor adormi. Domnul nostru muri, apoi el dormi pīnă īn a treia zi, şi atunci Tatăl l-a īnviat. Pavel şi ceilalţi apostoli muriră şi „adormir㔠spre a se repausa de lucrurile şi oboselile lor; ei „adormiră īn Isus” şi aşteptară īnvierea făgăduită precum şi o parte īn īmpărăţie la a doua prezenţă a Domnului. Este de tot firesc ca sosirea timpului pentru stabilirea īmpărăţiei să fie pentru ei deasemeni momentul deşteptării din somnul morţii. De ce ar mai continua aşteptarea şi somnul lor cīnd Invătătorul este prezent şi timpul stabilirii īmpărăţiei sale a sosit? Nu ar di nici-un motiv temeinic, de aceea noi credem că ei nu mai „dorm”, ci au īnviat acum şi sīnt īmpreună cu Domnul, făcuţi asemenea lui. Şi dacă nu mai e necesar ca aceşti sfinţi să mai rămīnă īn somnul morţii, atunci nu mai e necesar nici ca vreunul din sfinţii cari mor acuma, la timpul prezenţei Domnului şi al stabilirii īmpărăţiei sale, s㠄doarm㔠sau să aştepte in moarte o īnviere viitoare. Nu, mărit să fie Dumnezeu, Dătătorul vieţii este acum prezent, şi de la 1878, din momentul cīnd īşi luă īn stăpīnire marea sa putere şi īncepu să-şi exercite autoritatea, niciunul dintre membrii corpului său nu mai e de lipsă să doarmă. De aceea toţi membrii--„picioare” ai lui Christos cari mor de la această dată sīnt schimbaţi īn momentul morţii lor. Ei mor ca oameni, şi mor pentru totdeauna īn ceea ce priveşte natura lor umană; dară īn aceeaşi clipă ei sīnt făcuţi asemenea Domnului lor. Ei devin fiinţe spirituale glorificate. Ei sīnt răpiţi din starea pămīntească spre a fi totdeauna cu Domnul lor, „īn aer”, īn puterea şi gloria īmpărăţiei.

((C543)) Numai după ce-şi īndeplini jertfa naturii sale umane şi după invierea sa, schimbat fiind īn fiinţă spirituală, a declarat Isus: „Datu-mi-s-a toată puterea īn cer şi pe pămīnt”. (Mat. 28:18.) Şi numai după ce toţi membrii corpului lui Christos, cari au urmat exemplul Capului, īşi vor fi sfīrşit jertfa īn moarte, ca Christos, complet şi investit cu puteri suverane pentru a īmplini opera măreaţă a restatornicirii tuturor lucrurilor.

((C544)) Numai dacă cugetăm la aceste lucruri, vom īnţelege īntreaga īnsemnătate a declaraţiei: „Fericiţi de acum morţii cari mor īn Domnul! Da, zice Spiritul, ei se vor repausa de ostenelile lor, căci lucrurile lor urmează cu dīnşii”. (Apoc. 14:13.) Nici īntr-o altă parte a Scripturilor moartea nu este īnfăţişată ca o binecuvīntare; şi aici ea este īn mod deosebit limitată la un timp special minunate vedenii ale Apocalipsului şi explică clar că timpul indicat aici prin cuvintele: „de acum”, se referă la anul 1878.: „De acum”--şi la o clasă deosebită: „morţilor cari mor”;--numai ei sīnt cei fericiţi. Această expresiune nu trebuie considerată ca o eroare, ci ca o descriere puternică şi plină de īnţeles despre mica clasă pentru care moartea va fi īntr-adevăr o binecuvīntare. Această clasă formeaz㠄picioarele” lui Christos, şi după cum am arătat deja, fiecare membru al corpului lui Christos trebuie să-şi termine jertfa īn moartea adevărată.

((C545)) Numai aceştia sīnt morţii cari mor. Ei sīnt recunoscuţi de Dumnezeu ca fiind deja morţi şi sīnt īndemnaţi a se considera ca atari: „Socotiţi-vă că morţi faţă e păcat”. (Rom. 6:11.) Despre oricare alt om mort nu se poate spune că el trebuie să moară; această specificare se aplică deci numai morţilor cari, potrivit Scripturilor, trebuie să desăvăirşească consacrarea īntr-o moarte efectivă.

((C546)) Astfel, Dumnezeu va ajuta Sionul la revărsatul zorilor dimineţii--a dimineţii zilei de triumf etern al lui Christos. Şi aşa īl ajută el deja. Unul după altul, fără ca lumea să bănuiască, sfinţii sīnt acum schimbaţi şi adăugaţi la adunarea Bisericii triumfătoare, iar cei care rămīn pīnă la sfīrşit propovăduiesc Evanghelia cea veşnică pīnă cīnd se va īnchide uşa şi nu va mai exista ocaziune de a lucra. Pīnă atunci ei trebuie să-şi păstreze „cu tărie” credinţa şi răbdarea şi să aştepte schimbarea lor, acceptīnd cu bucurie eliberarea lor oricare ar fi mijlocul prin care Dumnezeu ar vedea de bine să facă aceasta.

((C547)) Ei vor fi astfel feriţi de formidabilul uragan al timpului de strīmtorare ce va urma după plecarea lor; Dumnezeu īi păzise īn prima fază a bătăliei īn care mii cădeau īn necredinţă, biruiţi de ciuma rătăcirilor celor mai felurite alături de unul sta in picioare.--Ps. 91:6,7.

((C548)) Trebuie deci să ne aşteptăm ca pe măsură ce timpul de strīmtorare se apropie, adevărata Biserică īn condiţi--unea ei prezentă--clasa simbolizată prin Ilie şi Ioan Botezătorul--să scadă īn număr şi īn influenţă, īn timp ce Christos glorificat--Biserica triumfătoare de cealaltă parte de văl--să crească şi să domnească, potrivit mărturiei profetice a lui Ioan Botezătorul.--Ioan 3:30.

 

Prefaţa -- Capitolul 1 -- Capitolul 2 -- Capitolul 3 -- Capitolul 4 -- Capitolul 5 -- Capitolul 6 -- Capitolul 7 -- Capitolul 8 -- Capitolul 9 -- Capitolul 10

 
Illustrated 1st Volume
in 31 Languages
 Home Page Contact Information